GHIFTUI, TIȚA, TALPĂ-LATĂ (viind iute din fund)
TALPĂ: Hai degrabă… degrabă…
GHIFTUI (depărtîndu-se de Tița): Dracu să te ieie…
TALPĂ: Gătiți odaia degrabă, că vine comisia de la curte cu toți boierii.
TIȚA: Care boieri?…
TALPĂ: Știu eu?… or fi clironomii cuconului Dumitrachi Ghiftui.
GHIFTUI (tare și cu mirare): Săracul de mine!
TALPĂ: Ho! tontule… ce te-o apucat de răcnești așa?… Nu știi că s-o înecat boieriu?
GHIFTUI (cu durere): Ba știu… ș-o prea știu… sărmanu!…
TALPĂ: Ei! apoi?
GHIFTUI (liniștit): Nimic… nimic… (Vrea să iasă.)
TALPĂ (oprindu-l): încotro, moțpane… vrei să speli putina?… stăi aici că ai treabă.
GHIFTUI (în parte): De nu m-ar cunoaște cineva.
TALPĂ: Ghidi, ghidi, leneșule. (Merge spre ușa din fund.)
GHIFTUI (puindu-și pălăria pe ochi): Ia așa… Încalțe nu m-or zări…
TIȚA (încet lui Ghiftui): Ie sama bine, cucoane, să nu te dai de gol dinaintea boierilor… (întră în odaia din dreapta.)
GHIFTUI: Odată cu capu… Tițico… (cu dragoste) Tițico! (În parte.) Ei!… mi-i dragă și pace!