SCENA X
GHIFTUI, TALPĂ-LATĂ. FLUTUR, ACROSTIHESCU, CÎRCIOC, PRIETENI (intrând pe ușa din fund)
TALPĂ (deschizînd ușa din fund): Poftim, poftim, boieri…
(Aria polcii din „Chirița”)
PRIETENII
Haideți, haideți să grăbim
Și lucrarea s-o sfîrșim.
Pe Ghiftui să-l răfuim;
Testamentul să-i cetim…
GHIFTUI
(în parte)
Ia priviți cum mă jălesc;
Ce frumos mă prohodesc!
Aș jura că polca vreu
Să joace de dorul meu.
PRIETENII
Haideți etc. etc.
(În vremea corului, Ghiftui se leagănă ușor ca și cînd ar voi să tnceapă polca și, făcînd deodată un gest de mînie, se duce spre ușa din fund… Talpă iar îl oprește.)
TALPĂ (oprind pe Ghiftui): Iar?… dă… dă…
GHIFTUI (în parte)-. Mare păcat c-un posesor…
FLUTUR (cătră boieri): Boieri d-voastră… Catagrafia-i sfîrșită… nu ne mai rămîne decît să vizităm moșia și să se cetească testamentul care s-o găsit la curte. CÎRCIOC: Prea bine… da știți d-voastră c-o avut mare noroc cuconu Ghiftui de s-o înecat, căci, la dimprotivă, ar fi fost dat în criminal pentru moartea lipovanului…
FLUTUR: În criminal?… ești sigur, arhon Cîrcioc?… CÎRCIOC: Doar nu-s candidat de giudecătorie fără să știu pravelile.
FLUTUR: Asta n-ar fi un rezon… cîți cunosc eu!… și, zău, socoți?… CÎRCIOC: Socotința me este că prietinul d-voastră ar fi figurat în iarmaroc cu ștreangu de gît…
GHIFTUI (în parte): Valeu!… parcă-mi stă un nod colea…
FLUTUR: Sărmanu! poate că i-ar fi trecut urîtul în spînzurătoare.
GHIFTUI (în parte): Îi mucalit Hagi-Flutur…
ACROSTIHESCU: Și fiindcă era cam fudul… s-ar fi fudulit în ștreang, ca cioara-n par…
GHIFTUI (în parte): Na și istalalt… frumos mă jălesc!… apoi pas de te mai îneacă.
FLUTUR: Almintere era om bun… numai cam… tuieș.
ACROSTIHESCU: Cam… lepșit.
FLUTUR: Cam stropșit.
ACROSTIHESCU: Cam trăsnit.
GHIFTUI (în parte): Haida… nici dracu nu m-ar cunoaște cum mă zugrăvesc ei. CÎRCIOC: Lepșit, stropșit, trăsnit, cît vă place… dar ia să cetim testamentul.
TOȚI: Dar, dar.
GHIFTUI (în parte): Acu să videți comedie. CÎRCIOC: Boieri d-voastră… hai să ne punem la masa asta, ca să urmăm pe forme.
TALPĂ: Mă… Stane… dă scaune boierilor.
GHIFTUI (în parte): Vorbă-i?… atîta ar mai trebui…
TALPĂ: Mă, surdule… da n-auzi?
GHIFTUI: Aud, cucoane. (Aduce scaune și le așează împrejurul mesei.)
TALPĂ: Ia colo și colo, mangositule… Nu băgați de samă, boierilor, că-i un biet cioban necioplit…
GHIFTUI (în parte): Ce te-aș mai ciopli!…
TALPĂ: Cînd nu-i cu oile, nu plătește nici doi bani… îi diprins cu ele… ș-ar vra să le vadă zi și noapte.
GHIFTUI (în parte): Dar; să le văd în frigare.
CÎRCIOC: Poftim, boieri, să cetim testamentul răposatului.
GHIFTUI (în parte): Răposatului de față.
TOȚI (așezîndu-se pe scaune): Ia să videm.
CÎRCIOC (cetind): „Acesta este testamentul meu!… Eu sub-iscălitul, Dimitrie Ghiftui, din mila lui Dumnezeu fiind lipsit de rude, numesc drept clironomi averei mele, pe prietinii mei: Banul Hagi-Flutur…”
FLUTUR (răsărind): Ce zici?…
CÎRCIOC (cetind): „Și pe d. Acrostihescu… Odobașa…”
ACROSTIHESCU (răsărind): Ce spui?… CÎRCIOC (cetind): „Fiind amîndoi capitaliști…”
GHIFTUI (în parte): N-au para-n pungă, da-s din capitalie.
CÎRCIOC (cetind): „Fiind amîndoi capitaliști și prietini pe care îi prețuiesc… Iar spre a curma tot soiul de neînțelegeri între ei… las anume satul Ghiftuieni lui Hagi-Flutur și satul Sătula lui Acrostihescu… iscălit, Dimitrie Ghiftui. 20 mai… 1849.”
(Toți se scoală de pe scaune.)
GHIFTUI (în parte): Frumoasă idee ai mai avut, cucoane Dumitrachi…
FLUTUR: Care cum s-ar prinde sînt proprietar?…
ACROSTIHESCU: Și eu tij.
FLUTUR: Sărmanu Ghiftui! ce de treabă om!
ACROSTIHESCU: Ce suflet nobil!… am să-i fac o odă…
GHIFTUI (în parte): Nici mort n-a să-mi deie pace… Odobașa.
FLUTUR: Ce păcat c-am perdut așa prietin! (Își șterge ochii.)
ACROSTIHESCU: Așa om cu geniu!… (Își șterge ochii.)
GHIFTUI (în parte): Ia să vezi c-acu or să mă facă înger.
FLUTUR: Așa pravoslavnic!
ACROSTIHESCU: Așa înger!
GHIFTUI (în parte): Na… ce v-am spus?
FLUTUR (lui Acrostihescu): Care vra să zică de-acum, vere Acrostihescule, noi doi o să împărțim cîștiurile.
ACROSTIHESCU: Așa, vere Flutur… ce jalnică întîmplare!… a!…
FLUTUR: a!… (Se îmbrățișează împreună plîngînd.)
GHIFTUI (în parte): Ia auzi-i cum se mai fasolesc!… să nu-i iei cu toropala?
FLUTUR (lui Talpă): Cît aduce moșia… arhon Talpă?… cu cît o ții pe an?
TALPĂ: Scump, cucoane… foarte scump… cît nu face. Cuconu Dumitrachi Ghiftui, Dumnezău să-l ierte!… Îmi făgăduise că m-a mai scăde din cîști… dar n-am avut parte…
GHIFTUI (tn parte): Eu?… na și altul!… da late le croiește badea Talpă-Lată…
CÎRCIOC: Boieri d-voastră… dacă poftiți, să mergem acum ca să vizităm hotarăle moșiilor…
TOȚI: Dar, dar.
FLUTUR: Arhon Talpă… vin d-ta de ne-arată moșia… sau, dacă n-ai vreme, dă-ne pe cineva… pe ciobanu ista… (Arată pe Ghiftui.)
TALPĂ: Cine? el?… da cunoaște el ceva, tontu?… vin eu cu d-voastră.
GHIFTUI (în parte): Haida! cică este-o vorbă: Hai, tată, să-ți arăt hotarăle…
CORUL
Haideți, haideți să grăbim
Și lucrarea să sfîrșim,
Pe Ghiftui să-l răfuim;
Moșia să-i împărțim.
(Iesă cu toții prin fund, afară de Ghiftui.)
