SCENA XI

GHIFTUI: Ei! apoi te mai îneci altă dată?… mai lași clironomi altă dată?… Nici n-apuci a muri bine, și ei încep a giuca drăgaica… și-n loc să te jălească ca pe-un om care-i îmbogățește, te batgiocoresc ca pe-un dușman… I! de n-aș fi mort… ce frecătură de gliei aș trage lui Flutur și lui Odobașa!… (Se apropie de masă.) Dac-am fost nebun eu să fac testamentul în folosul lor… așa mi se cade… O! ce idee năstrușnică!… dar… cu chipul aista le vin de hac! (Se pune la masă și scrie cîteva rînduri în testament.) Ha, ha… dragii mei capitaliști… nu vă așteptați la una ca asta… Îs tuieș? stropșit? lepșit?… încalțe să vă arăt eu cine-i Ghiftui… să-l cunoașteți mai bine… (Scriind.) „Ghiftuieni, 19 mai 1849”. (Vorbit.) M-am înecat la 20 a lunei… se poate dar prea lesne să fi scris aceste rînduri cu o zi mai înainte, la 19. (Frecîndu-și mînile de bucurie și sculîndu-se de la masă.) Ce-oi să mai rîd acum, cînd i-oi videa cu nasu de-un cot… mă duc să văd cum îmi măsoară moșiile… ha, ha, ha… am căpătat ingineri fără plată… ha, ha, ha… (Iesă pe ușa din fund.)