SCENA XII

EGOR, FERCHEZANCA

EGOR (deschizînd o trapă și scoțînd capul): Nu mai aud pe nime tropăind deasupra capului… acum pot ieși să mă mai răsuflu. Uvîi! m-am săturat de pivniță… oare unde să fie prietinul meu Talpă-Lată, să-mi aducă de mîncat… c-am flămînzit de tot, de cînd m-am făcut stahia pivniței… a cito?… nazat…

(Ferchezanca bate în palme sus. Egor închide oblonul.)

FERCHEZANCA (ieșind în capătul scărei): Măi! fa!… nime… pace… și tare mi-i poftă de dulceți… să mă mai răcoresc… c-am durat un somn năstrușnic… ș-am visat… vai de mine! ce visuri curioase!… tot cu stahii și cu Hagi-Flutur…

EGOR (scoțînd iar capul): Nu-i nime, se vede… (Zărind pe Ferchezanca sus.) A! bojî moi!… Panchiț!…

(Închide oblonul.)

FERCHEZANCA (începînd a să coborî): Parcă m-alunga o stahie zburlită și mă chema pe nume cu glas înădușit, ca din ceea lume…

EGOR (de sub scenă): Panchiț!… Panchiț!…

FERCHEZANCA (oprindu-se pe scări): Aud?

EGOR (asemene): Panchiț!… Panchiț!… Cucu…

FERCHEZANCA (spăimîntîndu-se): Vai de mine!… Îmi cîntă cucu-n stînga!…

EGOR: Panchiț! Panchiț!… ce nu plătești lui Egor?

FERCHEZANCA: Săracan de mine, că nu-i curată casa asta… Îi cu dracu… (Se suie răpide înapoi.) Unde să fug?

EGOR: Panchiț!… Panchiț!… De nu-i plăti lui Egor… am să te ieu pe ceea lume… să te mănînc de vie… Hîr… ham… ham…

FERCHEZANCA: Auzi gust?… Vai de mine!… doar nu-s stridie!… Mă umflă spaima din tălpi… mă duc să mă-nchid în casă… (întră în odaie.)

EGOR (arătîndu-se): No, harașo! i-am vinit de hac… ha, ha, ha… de-acum știu că mi-a plăti. (Desperat.) Ha, ha, ha…