SCENA XXI

GHIFTUI: Hait!… de-acum mi-am închiet catastihu!… cînd mă credeam mai sigur!… mai fericit… tronc… vine nebuna cea de Ferchezanca… De unde dracu o ieșit?… (Stă pe gînduri.) M-o părăsit cu toții… m-o lăsat singur… față-n față cu umbra lui Egor care se ridică dinaintea me ca o fantasmă și se strîmbă la mine ca o momiță… Ai de-ar ști cineva cît costisește înecarea unui lipovan… nu mă îndoiesc că i-ar trece gustu… Ian videți… nu mi-o lăsat decît o bucățică de luminare… și … acuș oi să rămîn pin întuneric… brrrt, mă umflă spaima… (Cu frică.) Tare m-aș duce… tare-aș fugi… (Cu energie.) Trebuie să fug… filotimia nu mă iartă să șăd aici… ș-așa-și pe-aici mi-i drumu. (Merge la ușa din fund ș-o zgîlție.) M-o închis pe dinafară ticăloșii!… (Merge la fereastă.) Ce văd? un jandarm cu sabia scoasă! (Cătră jandarm.) N-auzi, voinicule… sluga matale… ce mai faci?… sănătos?… foarte mulțămesc… Ian ascultă, nu mă-i lăsa să sar în grădină, că mi-i poftă de persici… nu?… ian las’ șaga, că te-oi mulțămi… (Voiește să sară pe fereastă și dă înapoi cu groază.) Stăi, mă… nu da… iaca blăstămatu c-o întins pușca spre mine… măi!… Care vra să zică, îs cuprins din toate părțile ca un lup la hăituială… care vra să zică, , nu-i chip de spălat putina!… (Stă pe gînduri.) O! îmi aduc aminte din copilărie că în casa asta… era vro cîteva tainiți pin care mă giucam de-a babaoarba… dar… ian să caut… (Ia lumînarea, caută pe jos și găsește oblonul pivniței.) Kirie eleison!… Iaca o gură de tainiță… ce-i norocu la om!… (Pune lumînarea jos și deschide oblonul.) Bre!… da întuneric îi!… parcă-i gura iadului… d-apoi vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău făr’de rău! (Se coboară cîteva scări.) Frig îi… brrrt… parcă-i o ghețărie… (Se suie înapoi spăriet, căutînd în fundul pivniței, ca și cînd ar fi văzut ceva.) Știți una?… mi-i frică!… da frică, nu șagă… (Se coboară iar.) Of! cine m-o pus să înec un lipovan!

(Se face nevăzut și închide oblonul peste el. Muzici surdă la orhestră.)