Scena III

IOANA, SAVA, BALAȘA (cu o mătură în mînă)

BALAȘA: Cine se hîrjonește aici?… Iaca bălaurii… (Se apropie pe furiș și lovește pe Sava cu mătura.) Na hîrjoană, bălțatule!

SAVA: Aoleu!

BALAȘA: A! tălhariule, vii sus de stinghirești fata de la gherghef? Na, na, spurcatule!

SAVA: Aoleu! aoleu! (Fuge prin fund.)

BALAȘA: Taci, baragladină, că trezești boieriu. Stăi pe loc, stăi! (îl alungă.)

SAVA (în parte, ieșind)-. Calu dracului!

BALAȘA: Las’ că mi-i încăpea tu-n mînă, cioroiule! (Ioanei.) Și tu, spanchie, cum de te hlizești cu țiganii din curte, ha?

IOANA (cu frică): Giupîneasă…

BALAȘA: Ce-ai zis? Cum ai cîrîit?

IOANA: N-am zis nimică, giupîneasă.

BALAȘA (examinînd ghergheful): Ian privește, lucru-i aista? Vai! umfla-te-ar rusaliile!… Ce-ai zis?

IOANA: Nimică.

BALAȘA: Să nu-ți aud clanțu… Hai, lasă gherghefu și mergi de freacă boieriu pe picioare.

IOANA: D-apoi boieriu doarme.

BALAȘA: Dacă doarme, du-te de-l apără de muște cu apărătoarea cea de păun… Hait’… cară-te de-aici, și doar l-îi gîdili pe la nas cu penele, c-apoi atîta-ți trebuie.

IOANA (în parte, ieșind prin stînga): Of! îmi vine să ieu lumea-n cap!