SCENA III

COLIVESCU, FLORIN (iese în cerdac, purtînd o furcă la brîu și toarce cîntînd) FLORIN (cîntă fără acompanement de muzică) Frunză verde de pelin, Vai de tine, măi Florin ; Fost-ai fost băiet de treabă, Ș-ai ajuns a fi chiar babă! COLIVESCU (în parte): Ce-mi văzură ochii!… Florin cu furca la brîu?… Ei! apoi, netotul ista de însurat îi? FLORIN (smuncind fuiorul): Ardă-l focu fuior, că încîlcit îi! COLIVESCU: Măi Floriție… da… cine te-o fărmăcat să torci ca baba Rada? FLORIN (ascunzînd furca după spate, zice în parte): M-o zărit pălămariu dracului. COLIVESCU: Pun rămășag că iar Florica și-o bătut gioc de tine, sărmane! FLORIN (coborîndu-se în scenă): De unde știi? Ea ți-o spus-o? COLIVESCU: Ea. Zicea așa mai dinioare că nu ești bun decît să paști bobocii și să încîlcești fuioare. FLORIN (mîniindu-se): Așa o zis? așa?… Dacă-i așa povestea… (Scarmănă fuiorul.) Na fuior… na furcă, na tors! (Aruncă furca jos ș-o calcă în picioare.) COLIVESCU: Nu face poznă, măi, că te-a bate Florica. FLORIN: Pe mine? că doar am și eu o păreche de pumni ca să mă apăr. COLIVESCU: Ei! bravo! Acu văd și eu că ești bărbat, om verde, colea, care rupe mîța-n două. FLORIN: Da cum m-ai socotit? COLIVESCU: Apoi dă, ce să-ți spun?… Cînd-te-am văzut torcînd, am chitit, în gîndu meu, că-i păcat de un voinic ca tine să fie de rîsu fetelor, mai cu samă ca tu, Florine, nu ești făcut să-ți mănînci viață c-o țăranca ca Florica. FLORIN (intrigat): Cum asta, Colivescule? COLIVESCU: Cum?… Da n-ai aflat că răposata, cucoana Todosia, ți-o lăsat ție toată averea ei? FLORIN: Elei! COLIVESCU: Tu, de azi înainte, ești bogat și poți să-ți înalți neamu ca ciocîrlia. FLORIN: Elei!… care vra să zică, mă pot îmbrăca și eu ca ciocoii cu surtucă și cu giretcă? COLIVESCU: Se-nțălege. FLORIN: Și cît pentru nevastă, pot să-mi aleg una chiar dintre negustori, chiar o fată de făclier? COLIVESCU: Ba ș-o fată de boier, dacă-i vra. FLORIN (sărind de bucurie): I! mămulica me! că bine-mi pare! îmi vine tot să sar și să cînt: (Florin cîntă, jucînd țărănește) Frunză verde baraboi, Am ajuns și eu ciocoi. Sus, Florine, sus! Sînt ciocoi, ciocoi cu stare, Ș-am s-o ieu de-acum pe mare. Sus, Florine, sus! Să mă-nalț pe catalici, Să fiu mîndru cu cei mici. Sus, Florine, sus! Sai, voinice; sus, stas, sus, Și te-ntoarce ca un fus. (Colivescu și Florin joc împreună) Sai, voinice, sus, sus, sus, Și te-ntoarce ca un fus. Sus, Florine, sus! FLORIN: Alerg degrab’ în tîrg, să-mi cumpăr haine nemțăști… Unde-aș găsi haine nemțăști, Colivescule? COLIVESCU: în colț, la giupîn Herșcu. FLORIN: M-am dus. (Iese alergind și chiuind:) Sus, Florine, sus! COLIVESCU (singur)Ian vezi, ce-i mîndria? cum orbește pe om!… Pănă și Florin, un argat necioplit, cît l-ai încălecat pe-o minciună, se duce pîrle de nu-l mai poți ține!… Meargă, păn’ la măru roș, că eu nu l-oi chema înapoi… Ha, ha, ha, ha, are haz că de-ăcu n-a sa. mai cate la Florica, și Florica de ciudă a să se deie în dragoste cu mine. Bravo, Colivescule! Se vede, cînd te-ai născut tu, c-o strănutat dracu!