SCENA V

FLORICA: Vorbește în bobote pălămariul. Se vede că l-o amețit dragostea; aibă parte de ea, și ea de dînsu! (Stă pe gînduri.) Mare poznă și minune! De cînd am văzut vivandiera regimentului, nu-mi mai pot aduna gîndurile pe-acasă. Ce frumoase haine purta!… Am întrat în vorbă cu dînsa ș-am aflat că-i de-aici din tîrg și că vre să se lase de oaste, pentru ca să se mărite… Auzi treabă! să se facă iar mireancă, de unde era oșteancă?… Doamne! dacă eu nu m-aș lăsa odată cu capu. (Aria vivandierei) De-aș fi vivandieră Eu, până ce-aș muri, De-a țârii bandieră Cu fală m-aș umbri. Pe soare și pe ploaie Aș merge tot la rînd, Și-n dușmani, la războaie, M-aș răpezi cîntînd: Sună dobele, sună, Soldați, cu voie bună, Hai toți, într-un noroc, Să ne-aruncăm în foc. Ham, pataplam, plam, plam etc. (Ia țepoiul drept pușcă și face marș întrînd în căsuță.)