SCENA VI

FLORIN (vine pe portiță, îmbrăcat ridicul cu surtuc verde, giletcă roșie, pantaloni galbini de nanchin, pălărie naltă cu mărginite strimte și guler de cămașă, care-i ascunde urechile. El poartă metanii și un ciubuc): Bonjur monsu… Iată-mă-s cu tot șartul boieresc!… M-o îmbrăcat giupînu Herșcu chiar de mondă, ca la Ieși. Se vede că mă prinde de minune, că se uită oamenii la mine ca la un comediant și m-arată pe uliți cu degitu. În sfîrșit, îs boier!… cu ciubucu meu, cu giretca me, cu surtuca me… Crișu eu! știu că am să mi-o scot în pele de-acu-nainte! (Cîntă aria de la scena III, jucînd astă-dată cu aer serios, voind să-și dea aer de boier.) Frunză verde lemn dubit; Iată că m-am boieriți Dă-i, cucoane, dă-i. Ș-am să mă așed, măi vere, Pe mîncare și pe bere. Dă-i, cucoane, dă-i. Să petrec cu lăutari Și să-nșel la fete mari. Dă-i, cucoane, dă-i. Să mă bag pintre lingăi Și să frig la nătărăi. Dă-i, cucoane, dă-i.