SCENA VIII.

Leonil (în dulap), Zamfira (aducând o rochie albă), Her Franț (cu o hârtie de cofeturi).

(Până a nu intra pe scenă, Zamfira și Franț zic următoarele cuvinte tocmai când vrea Leonil să se arunce asupra ușei ca s-o strice).

Zamfira. — D-ta ești, Her Franț? dă-mi brațul să sui scările.

Franț. — Poftim pe cel din stânga că-i din partea inimei.

Zamfira. — (intrând) Of?.. bată-le cucu marșan-de-mode, că mare scumpe-s!.. Auzi d-ta, opt sute de lei pentru o rochie gata de nuntă?.. Nu face mireasa cât rochia.

Leonil. — (în parte, deschizând puțin dulapul) O rochie de nuntă!

Franț. — După cum îi și mireasa... dar când mireasa se numește Zamfira, nu-i nimic destul de scump pe la jidani.

Zamfira. — (zîmbind) Berbantule! tot așa mă ademenești cu vorbe dulci.

Franț. — (dându-i cofeturile) Și cu zaharicale, ca pe un canaraș.

Zamfira. — (luându-le) Taci, dimoni, că mă scoți din minți. (merge spre dulap).

Leonil. — Auzi-i cum se ciugulesc? (văzând pe Zamfira, închide iute ușa). O!

Zamfira. — (încercând să deschidă dulapul) Ce dracu are dulapul ista de nu vrea să se deschidă? 

Franț. — Da ce vrei să faci?

Zamfira. — (întorcându-se către Franț) Vreu să închid rochia de nuntă a Marghioliței.

Franț. — Ia să cerc eu, că-s vîrtos. (cearcă, dar nu poate să deschidă).

Zamfira. — (rîzând) Ei; monsiu Franț, așa mi te lauzi? Ha, ha, ha... (imtând pe Franț) Ia să cerc eu, că-s vîrtos! Ha, ha, ha...

Franț. — (necăjindu-se în zadar) Tertaifel!

Zamfira. — Ia să-ți ajut și eu, că-ți-ai uitat virtutea acasă.

(Feciorul intră).

Feciorul. — Cucoană; o venit o trăsură cu doi boeri.

Franț. — (depărtându-se de dulap) Negreșit că-i cuconu Grigori Pâlciu cu fiul său.

Zamfira. — (întorcând spatele la duiap) Cuscrul și ginerele? Poftește-i sus și adă lumînări degrabă, că-i întuneric.

(Feciorul iesă.)

Leonil. — (furios) Pâlciu ginere! O!

(Zamfira pune rochia și cofeturile pe un scaun lângă dulap și se apropie de Franț. În vremea asta Leonil deschide ușa dulapului și fură cofeturile).

Zamfira. — Acum îi acum, dragă monsiu Franț. 

Franț. — N-ai nici o grijă, cucoană Zamfiriță.

Zamfira. — (alergând la ușa din stânga) Marghioliță, ești gata?

Marghiolița. — (din odaie) Numai pantofii să mi-i leg. 

Zamfira. — Caută să întri în salon când oi tuși.

Marghiolița. — Bine, nenecuță.

Leonil. — (mâncând zaharicale) Verișoara să fie Pâlcioae! O!

(Feciorul întră aducând luminări aprinse).

Feciorul. — Boerii se suie pe scări. (pune luminările pe masă și iesă).