SCENA XVII.

Leonil, Zamfira (în toaletă de noapte).

Zamfira. — (în parte) Încotro o apucat jupîneasa Marghiolița?.. De un ceas de când am auzit-o ieșind, și încă nu s-o întors în odaie.

Leonil. — (în parte) Aud foșnăind fuste... Cine să fie?.. Baba doarme; Ioana-i în dulap. Îi verișoara, negreșit. (tare) Tu ești, Marghiolițo?

Zamfira. — (în parte, cu mirare) Ce?

Leonil. — (apropiindu-se de Zamfira) Nu-ți fie frică, verișoară, că eu sînt... Leonil?..

Zamfira. — (în parte) Leonil?..

Leonil. — Am hotărit să te fur în astă noapte, pentru ca să te scap de babă și de călugărie.

Zamfira. — (în parte, supărată) Babă!

Leonil. — Nu-i e rușine băborniței să nebunească la bătrânețe, și se vrea să-și face un blestem ca aista... să te călugărească!.. Îi bună, zău, de închis la Golia.

Zamfira. — (în parte, cu mânie) La Golia, eu?

Leonil. — Gândește cât îi de rea cu tine! parcă n-ai fi copila ei, ci o țigancă!.. Gândește că ești socotită de dînsa ca o sarcină, ca o peatră în casă!.. și hai să fugim înpreună, pană nu se trezește stahia.

Zamfira. — (în parte, furioasă) Stahia! (apucând pe Leonil de urechi) A! blestematule... sînt stahie, eu?

Leonil. — (spăriet) Valeu!.. am pățit-o.

Zamfira. — (trăgându-l de urechi) A! berbantule, vrei să-mi furi fata?.. Zici că-s băborniță, că-s stahie, că-s bună de închis la Golia?.. Ei, las’ moțpane, că te-oi învăța eu. (strigă) Ioană, Ioană, adă lumînări.

Leonil. — Mătușică, dragă mătușică... (în parte) Oi să rămîn făr de urechi... (se luptă cu Zamfira; scapă și vrea să fugă) La fugă, băete. (aleargă la ușa din fund, dar deodată se oprește auzind glasul lui Pâlciu și a lui Franț, zicând afară următoarele cuvinte:)

Pâlciu. — Degeaba-ți bați capul, monsiu Franț. 

Franț. — Fă-mi hatîrul de vină cu mine.

(Zicând aceste, Pâlciu și Franț intră prin fund). (Leonil se întoarce iute înapoi și fuge spre ușa din stânga; dar aici întâlnindu-se cu Ioana, care vine cu lumînări, aleargă la dulap, îl deschide și caută să între în întru; însă Nicu îl înpinge cu picioarele și vrea să tragă ușa dulapului. Luptă comică între ei).

Zamfira. — (În toata vremea asta, alungă pe Leonil) Așteaptă tălharule, că ți-oi da eu stahie, ți-oi da eu băborniță, ți-oi da eu fete de furat.