SCENA XV

TEODOREANU (singur): Ce întîmplare curioasă!… Mă duc la bal-masqué, și, preste cîtăva vreme, o mască elegantă se apropie de mine, mă ie de braț, îmi vorbește de Italia, de Franța… și într-un cuvînt… mă încîntă!… Cerc să o cunosc… În zădar!… În sfîrșit, îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiție ca să-mi lege ochii în tinda teatrului… Am primit… și după ce am trecut prin o mulțime de ulițe nici nu știu care… iată-mă-s… Într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun… Ce întîmplare plăcută!… și cu atît mai plăcută, că-i plină de taină.

Amorul la taină mă-ndeamnă aice

Să gust a plăcerei favor mult iubiți

Ah! sune mai iute minutul ferice,

Căci sufletu-mi arde de-un dor nesfîrșit!

Amorul, plăcerea sînt paseri ușoare

Ce cintă ș-ațîță a inimei dor;

Nebunul și prostul le lasă să zboare,

Iar omul cu minte le prinde din zbor.