TOADER, SUZANA, JANDARMUL
JANDARMUL: Bade Toadere!
TOADER (furios): Bată-l pârdalnicul de jăndar!... parc-o face întradins.
JANDARMUL: Bade Toadere...
TOADER: Ce este, măi?
JANDARMUL: A poruncit subprefectul s-aduni toți sătenii aici în piață, că are să le grăiască! (Iese.)
TOADER: Bine. (Suzanei.) Dă degrabă, Suzano, pân’ ce nu mai vine cineva. (Voiește s-o sărute.)
JANDARMUL (întorcându-se): Bade Toadere, aleargă iute, că iaca vine subprefectul. (Iese.)
TOADER: Of! mă duc, că văd că n-oi să am parte azi de înfruptat.
(Intră în crâșmă.)
SUZANA (singură): Bietul Toader! mare frică i-a fost de șotie! Bine c-o știu. (Intră în casă.)