SCENA XI

GALUSCUS, RĂZVRĂTESCU (intră prin fund certându-se)

GALUSCUS: Ba n-oi plăti.

RĂZVRĂTESCU: Ba-i plăti.

GALUSCUS: Ba n-oi plăti, domnule subprefect, că ar fi o vexăciune intolerabilă.

RĂZVRĂTESCU: Domnule, ia-ți măsurile cum vorbești!... Cum îndrăznești a numi vexațiune, după limba d-tale, o lege votată de Cameră?... D-ta, care citești toată ziua gazete, trebuie să fii negreșit informat că toți proprietarii au să plătească statului câte 5 la sută din venitul lor; prin urmare împotrivirea d-tale o considerez ca o opoziție guvernului.

GALUSCUS: Ba, mă iartă, nu fac opusăciune; însă eu nu-s proprietarul acestei moșii; sunt numai vechil, după limbajul d-tale, și legea specifică clar că proprietarul debue să plătească contribuciunea fonciară. În consecință, salve!

RĂZVRĂTESCU: Așa?... te împotrivești poruncilor mele?

GALUSCUS: Nici vreau să te bag în seamă.

RĂZVRĂTESCU: Nu?... se vede că nu știi cine sunt și ce pot eu?...

GALUSCUS: D-ta?... ești domnul Răzvrătescu; atâta tot și lada-n pod.

RĂZVRĂTESCU: Sunt subprefect, domnul meu!... adică a 57-ea parte din guvern!

Sunt subprefect de un ocol,

Și-n țara mea joc mare rol!

Eu cercetez, eu hotărăsc,

Judec, condamn și împlinesc.

De mine toți se tem aici,

Că-s mare peste cei mai mici.

Sunt subprefect, sunt subprefect,

Ș-aici produc grozav efect!

Prefectul meu stă nevăzut,

De ținutași necunoscut.

El în oraș șede pe loc

Vara-n grădini, iarna la foc.

Dar, crișul eu! toți mă râvnesc,

Și ca de-un drac toți se feresc,

Că-s subprefect de un ocol,

Și-n țara mea joc mare rol!

GALUSCUS (în parte): Infelice țară!

RĂZVRĂTESCU: M-ai auzit, domnule?... prin urmare îți poruncesc, în numele Convenției, să te supui îndată la plata contribuției, căci la dimprotivă, te voi împlini cu execuție.

GALUSCUS (speriat): Cu execuciune?

RĂZVRĂTESCU: Dar; îți trântesc jandarmi în casă, așa încât să nu fii liber nici să dormi.

GALUSCUS: Ce-aud? ma asta-i uă... uă... uă inquisiciune!

RĂZVRĂTESCU: Nici să mănânci.

GALUSCUS (furios): Ești un Neron!

RĂZVRĂTESCU: Nici să ieși din casă.

GALUSCUS (exasperat): Ești un Caligul!... Vrei să-mi ataci libertatea individuală?

RĂZVRĂTESCU: Plătește.

GALUSCUS: Să-mi violezi domiciliul?

RĂZVRĂTESCU: Plătește.

GALUSCUS: Ești un Caracal!... Mă duc să-ți aduc banii, dar să știi c-am să dau peticiune ministeriului.

RĂZVRĂTESCU: Plătește, și dă peticiuni chiar dracului.

GALUSCUS (intră în casa boierească, strigând): O! abominăciune! violăciune! execrăciune!

RĂZVRĂTESCU (singur): Strigă tu la crăciuni cât ți-a ținea gura, pedantule, că nu te slăbesc.