SCENA XIII

RĂZVRĂTESCU, SUZANA, mai pe urmă CATRINA și SAFTA

RĂZVRĂTESCU: Ha, ha, ha, bată-l dracul c-un tăciune, că poznaș îi!

SUZANA: Oare unde-i cloșca cu puii? (Caută primprejurul casei.) Puii mamii, pui, pui, pui...

RĂZVRĂTESCU: Iaca vorniceasa cea frumoasă. Să-mi cerc norocul în privirea înaintirei neamului.

SUZANA (venind în scenă): Nu-i găsesc. Puii mamii, pui, pui, pui...

RĂZVRĂTESCU (înaintând): Mă chemi, drăguță? Iată-mă-s.

SUZANA: Eu te chem pe d-ta?

RĂZVRĂTESCU: Nu strigi de-un ceas, pui, pui? Am crezut că mă chemi pe mine ș-am alergat numai într-o fugă.

SUZANA: Iaca! nu-mi spui că ești glumeț?... Dacă te-aș chema pe d-ta, n-aș striga pui, pui, pui; aș zice: na, mălac, na, ne, ne, ne.

RĂZVRĂTESCU: M-ai pâcâlit, leliță; dar vorba ceea: Pâcâlire de leliță, cere plată o guriță. (Caută s-o sărute.)

SUZANA (respingându-l): Da cată-ți de drum, omule; doar nu-i țara-n jac.

RĂZVRĂTESCU: Țara nu-i de jac, dar tu-mi ești pe plac, pe legea mea!...

SUZANA: Ți-oi fi, d-apoi știi povestea lui Ivan: Măi Ivane, dragi ți-s fetele? — Dragi. — Dar tu, lor? — Și ele mie...

RĂZVRĂTESCU: N-auzi, leliță?

SUZANA: Aud, bădiță.

RĂZVRĂTESCU: Cum te cheamă?

SUZANA: Suzana, să ierți.

RĂZVRĂTESCU: Suzana, știi una?

SUZANA: Ba nici două.

RĂZVRĂTESCU: Îmi vine să mă prind argat la voi.

SUZANA: Pentru ce?

RĂZVRĂTESCU: Pentru vorba ceea: Decât a bărbatului, mai bine-a argatului.

(Catrina și o altă țărancă vin la fântână și ascultă.)

SUZANA (în parte): Umblă ș-aista după colaci calzi. Îmi vine să i-o joc și lui.

RĂZVRĂTESCU: Aud?... cum ai zis, leliță?

SUZANA: Am zis așa, că de te-ar împinge păcatul să fii argatul meu, te-aș pune să paști gâștele.

RĂZVRĂTESCU: Dar m-ai hrăni bine?

SUZANA: Te-aș hrăni cu răbdări prăjite.

RĂZVRĂTESCU: Și cu alivenci?... Carevrasăzică, tocmala-i sfârșită. Intru chiar acu-ndată în argăție. (Voiește să intre în casă.)

SUZANA: Ho, țară!... că te-or vedea oamenii și m-or face de vorbă-n sat.

RĂZVRĂTESCU: Bine zici; încă n-a înnoptat de tot. Dar mai târziu, leliță, să vin?

SUZANA: Apoi, dă... știu eu? Dac-a veni bărbatu-meu?

CATRINA (către țărancă): Elei! Auzi, Safto?

RĂZVRĂTESCU: Bărbatul tău? N-ai nici o grijă, că l-am trimis la târg.

SUZANA: Sărmanul Toader!

RĂZVRĂTESCU: Nu-l mai căina, drăguță, că un mojic ca dânsul de atâta-i bun.

SUZANA (în parte): Las’ că te-a mojici el, mangositule.

RĂZVRĂTESCU: Ei, Suzano, ce zici?... Să vină bădița?... Să-ți aducă bădița șiraguri de mărgele?

SUZANA: Adă, că văd eu, păcatele mele, că nu pot scăpa de d-ta... dar cum să facem ca să nu te zărească nime?

RĂZVRĂTESCU: Cum?

SUZANA: Știi una?... Aștept pe soră-mea în astă-noapte. Îmbracă- te femeiește și vină, de te-a întâlni cineva, a crede că-i Ileana.

RĂZVRĂTESCU: Minunată idee!... Așî-și chiar mă duc să-mi pun catrință... Ha, ha, ha!... oi să par că-s Ileana Cosânzeana.

SUZANA: Cu mustăți?... ha, ha, ha!

RĂZVRĂTESCU: Mă duc ca vântul și mă-ntorc ca gândul.

Mă duc ca vântul, dragă Suzană,

Și vin în haine de moldovenci.

Tu-mi pregătește ceva de hrană

Și mă așteaptă cu alivenci.

SUZANA

Du-te ca gândul, te fă țărancă,

Și te întoarce vesel, gigât,

Că-i găsi gata o alivancă...

(În parte.) Care-ți va merge cam greu pe gât.

(Răzvrătescu iese alergând prin fund, în dreapta.)

SUZANA: Ha, ha, ha. Atunci s-ajungi tu, sfrijitule, când îi mânca alivenci de la mine... O să am ce râde acuși, numai de-ar sosi Toader mai curând... Da unde, Doamne, iartă-mă, s-a vârât cloșca cu puii?... Puii mamii, pui, pui... (Intră în casă.)

CATRINA: Ai auzit, Safto, așa poznă și minune?... Suzana s-a dat în dragoste cu privighitoriul!... Hai, fa, să dăm de știre nevestelor din sat. (Ies amândouă în stânga.)