Deosebirea „reeducării” de la Aiud faţă de Piteşti şi Gherla

Oculta comunistă a vrut să acrediteze ideea printre deţinuţi că iniţiativa „reeducării” de la Aiud ar aparţine – chipurile – colonelului Crăciun. Asta s-o creadă dânşii! Noi ştim că nimic nu se întâmplă, în această direcţie, fără ştirea -mai bine zis iniţiativa – Partidului Comunist. Noi ştim că toate sforile erau trase de acolo.

Acţiunea era botezată „analiză” şi „autoanaliză”… Era corespondentul lui „demascare” şi „autodemascare” din închisoarea Piteşti. Era un fel de „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Totuşi, această „Mărie” era mult mai evoluată decât troglodita ciumă a Piteştiului. Iată caracteristicile principale:

— Acţiunea era (oarecum) publică. Nu era ţesut în jurul ei un secret desăvârşit ca la Piteşti.

— Nu existau camere de tortură în care deţinuţii să fie obligaţi a se „analiza”şi „autoanaliza”.

— Iniţiativa şi supravegherea întregii sforării ducea la conducerea închisorii.

— Aici se dădeau cărţi de citit. Se dădeau şi unele ziare. Circula şi un ziar la care publicul din ţară nu avea acces. Era „Glasul Patriei”, editat de Partidul Comunist, prin care diaspora era amăgită cu vorbe unse în miere să se reîntoarcă în ţară.