Eliberarea.

În ziua de 30 iulie 1964 am fost scoşi cu toţii în curte. Formele de eliberare erau gata făcute. Un deţinut însă lipsea. El a rămas – chipurile – „uitat” într-o cameră, undeva pe Celular. Acela era Virgil Mateiaş, bărbatul dârz care a rezistat şase luni la torturi neîntrerupte la închisoarea Ocnele Mari. La închisoarea Aiud i-a înfruntat pe toţi mişeii, fără a ceda nici măcar un vârf de ac din crezul său legionar.

Şi în ultima clipă administraţia mai spera să-i murdărească cât de puţin… N-a reuşit. În sfârşit, l-au adus şi pe acesta.

Ofiţerii ne-au însoţit la gară şi au avut grijă să ne scoată ei biletele de tren şi să ni le înmâneze fiecăruia în parte.