Ultima şmecherie.

Într-o zi veniră în cameră plutonierul Lungu şi maiorul Iacob cu o listă în mână. Citi de pe listă numele a vreo 30 de persoane printre care eram şi eu. Toţi eram dintre cei „clonţoşi” şi refractari solicitărilor administraţiei.

Maiorul Iocob ne privi cu ochii severi şi ne zise celor care am fost citiţi pe listă:

— Din cauza atitudinii voastre, nu veţi fi puşi în libertate. Vă veţi face bagajele şi când sunteţi gata ne anunţaţi.

Mi-a venit să râd de şmecheriile copilăreşti pe care le întrebuinţa. Unii dintre camarazii mai naivi mi-au reproşat zicând:

— Vezi ce ai făcut? Cu ăştia nu-i bine să fii sincer. Mai bine zici ca ei şi faci ca tine…

Eu le-am răspuns celor atât de copilăroşi:

— Nu se încurcă aceştia cu câţiva puşcăriaşi. Fiţi siguri că ne dau drumul şi nouă cu ultimul eşalon.

De data aceasta am intrat şi eu în 'febra„ eliberării. Am început să pun la punct diferite detalii privind familia mea. Cum Marcel Petrişor nu era pe lista celor ce „rămân” l-am rugat ca peste două-trei zile după ce ajunge în Bucureşti să mă aştepte în Gara de Nord, la trenurile care sosesc din direcţia Aiudului.