Doi ţărani şi un muncitor.

De câte ori venea câte un lot de deţinuţi, Goiciu – noul comandant al închisoriiavea obiceiul să-i întâmpine şi să le pună întrebări: Cine eşti? Ce meserie ai? Ce condamnare ai?

Într-o zi sosi un lot de ţărani şi muncitori. Printre aceştia se afla şi fostul ministru al Agriculturii, pe nume Pană. Pană era îmbrăcat cu o scurtă ce avea în jurul gâtului o blană scumpă. Cum dădu Goiciu cu ochii de dânsul îi puse întrebarea:

— Ce meserie ai tu?

— Agricultor. Răspunse fostul ministru. „

Lângă Aurel Pană s-a nimerit să stea un adevărat ţăran amărât, cu iţari uzaţi, cu opinci, zdrenţăros, îngârbovit şi ridat la faţă.

Directorul îi privi pe cei doi comparându-i şi apoi îi zise lui Pană:

— Ăsta e ţăran mă, nu tu. TU eşti ţăran ca ăsta?

Fostul ministru i-a întors-o cu glas domol, ca să nu-1 irite:

— Eu sunt ţăran în felul meu, el este ţăran în felul lui.

Venea la rând un muncitor, căruia i-a pus întrebarea:

— Ce meserie ai?

— Sunt turnător.

Toţi gardienii în frunte cu Goiciu au rămas înmărmuriţi de răspuns, deoarece în vocabularul lor (de dinaintea potopului) noţiunea de „ turnător” avea un singur înţeles, acela de informator.

Prostia de caraliu a lui Goiciu începu să ia foc, fiind gata să fărâme pe bietul om. Atunci un deţinut mai volubil aluat cuvântul zicând:

— Turnător în fontă, domnule comandant.

— Aşa spune mă! Dumne… Pastele etc… Etc…