Ce s-o fi întâmplat la camera 4 spital?!

Era Ajunul Crăciunului sau în ziua de Crăciun a anului 1949 (precis nu-mi pot aminti), când priveam cu multă prudenţă pe geam spre camera 4 spital, care era situată în vinclu, pe aripa T-ului închisorii. Brusc am văzut obiectele de cazarmament zburând pe sus. Un praf enorm se vedea ridicându-se într-un vacarm de nedescris. Se auzeau şi gemete de oameni loviţi, Constatam că aceştia s-au încăierat. Apoi am văzut şepcile gardienilor şi se vedea cum loveau cu bâte şi cu răngi în deţinuţi. Ceea ce părea straniu era că vedeam lovind şi unii deţinuţi alături de gardieni.

Mi s-au părut atunci toate aceste un fel de joc de marionte la teatrul de păpuşi.

Ce naiba s-a întâmplat?! Au înnebunit aceştia aşa, pe nepusă masă?… Sau este efectul îndelungatei detenţii când oamenii simt nevoia unei refulări a nervilor? Nici chiar aşa!

Priveam spre Gafencu care era în al optulea an de închisoare şi în loc să-şi piardă răbdarea câştigase una de sfânt. De nicăieri nici o informaţie. Totuşi, într-un târziu, din celula vecină, Dragoş Hoinic ne-a atras atenţia – prin morse – că ceva straniu se petrece la camera 4 spital. Până la urmă această întâmplare stranie a fost dată uitării. Am considerat-o o halucinaţie. Mult mai târziu voi afla că aceasta a fost una din marile agresiuni pusă la cale de administraţie şi Turcanu împotriva studenţilor. Tot înziua aceea ne-am despărţit şi de Valeriu Gafencu care a plecat spre Târgu Ocna, unde, nu peste mult timp, a murit.