Cei trei colonei.

Am ajuns pe data de 16 decembrie 1949. Regimul era deosebit de aspru. Instituirea unui secret desăvârşit în închisoare presa asupra noastră ca o greutate zimţată ce se înfigea adânc în trup, producând o durere ce creştea cu fiecare clipă şi la cea mai mică mişcare.

O atmosferă grea de iad simţeam că ne cuprinde ca o nelinişte prevestitoare de mari dezastre.

Din diferite camere, de ici de colo, tot dispărea unul câte unul despre care era peste putinţă să mai auzim ceva. Semnalele morse funcţionau tot mai anevoie.

Dintre cei patru care eram în celula, Gafencu era grav bolnav. Tuberculos în ultimul grad, a ajuns să nu mai poată coborî din pat.

Am raportat în fiecare zi primului gardian, precum şi directorului de câte ori venea în inspecţie, situaţia lui Gafencu, care era mai mult un muribund.

Pe data de 16 decembrie 1949 auzim paşi mulţi şi greoi agitându-se în faţa uşii. Se auzeau şoapte şi întrebaţi. Uşa s-a deschis şi au intrat trei colonei, toţi trei deosebit de graşi. Păreau trei porci în preajma Crăciunului. Parcă erau umflaţi cu pompa. Se mişcau greoi şi apăsat, gâfâind şi legănându-şi osânza burţii în dreapta şi în stânga în ritmul mersului.

Ne-au întrebat pe fiecare de condamnare. Când le-am spus că sunt condamnat la 25 ani muncă silnică au făcut nişte mutre fariseice de falsă mirare şi compătimire. Cunoşteam figurile şi grimasele încă din timpul anchetei. Îndreptându-şi privirile asupra lui Gafencu, îl întrebă pe acesta:

— De cât timp eşti în închisoare?

— De opt ani.

Toţi trei s-au prefăcut că au amuţit de surpriză, iar unul din cei trei, cel mai borţos, a zis celorlalţi:

— Acesta trebuie să fie pus imediat în libertate!

Felul în care a spus-o ne-a convins oarecum că cei trei vorbeau serios.

Eu am încercat să le raportez acestor grăsuni despre regimul inuman la care suntem supuşi…

— Vorbeşte în numele dumitale nu şi al celorlalţi – mi-o tăie una din aceste uriaşe mogâldeţe.

— Cer revizuirea procesului şi îmbunătăţirea regimului de detenţie.

— Bine, bine. Da, se vor lua „ nişte măsuri „ şi pentru voi ceilalţi.

Cu o insensibilă perversitate ne-au convins că-i preocupă situaţia noastră în sensul îmbunătăţirii ei.