Din nou bolnav.

Înaintea primelor procese, unde am apărut ca martor, situaţia mea fizică s-a deteriorat rapid.

Am fost dus în curtea arestului de la Uranus unde se găsea o căsuţă numai cu parter, căreia i se zicea „infirmerie”.

N-am primit nici un fel de medicament. Am fost, însă, supravegheat mai puţin intens şi am avut o ambianţă a mediului mai plăcută.

Mi-am revenit rapid. Probabil, mişeii au mai experimentat acest soi de „vindecare” pe pielea altora.

La această „infirmerie” am luat legătura, prin perete, cu Gheorghe Matei, student legionar la Facultatea de silvicultură din Bucureşti. Făcea parte din lotul aprigilor anticomunişti care au luptat în munţii Făgăraşului, versantul sudic. Abia cu aceasta ocazie am aflat unele „noutăţi” care s-au consumat demult. Pentru mine erau, totuşi, noutăţi.

Martor în procesul colegului meu Gheorghe Matei.

Gheorghe Matei îmi fusese coleg de facultate.

Mai întâi, preşedintele Tribunalului m-a întrebat cum mă cheamă.

Eu i-am răspuns cu glas tare numele, precum şi datele mai importante privind anul naşterii, locul etc… Apoi, în continuare, am adăugat cu glas tare şi clar ca să fiu înţeles de publicul din sală:

— Sunt supravieţuitor al atrocităţilor din închisoarea Piteşti.

Sala arhiplină, surprinsă de răspunsul meu, a început să framete şi să şuşotească.

La rândul său, preşedintele a rămas surprins de răspunsul meu şi, oarecum, s-a pierdut cu firea. Cu o voce civilizată şi rugătoare mi-a cerut să las la o parte aceste întâmplări. Mi-a cerut să-i confirm dacă Gheorghe Matei a făcut parte din reţeaua de informaţii legionară.

Am răspuns că nu a făcut parte, deoarece participarea lui (la reţea) ar fi fost periculoasă şi inoportună.

Întrucât preşedintele nu-şi dădea seama cam unde vreau să ajung cu afirmaţia mea, s-a fâstâcit şi a preferat să termine cu mărturia mea.

Martor împotriva profesorului Nicolae Pospai.

O altă mărturie am depus-o tocmai la Tribunalul Galaţi.

Profesorul Nicolae Pospai a fost pomenit în anchetele din anul 1948. Faptul acesta m-a făcut să-1 consider informator al Securităţii. N-a existat nici măcar un singur om căruia să i se fi pomenit numele în anchetă şi să nu fi fost arestat.

La întrebările puse de preşedintele Tribunalului am răspuns că Pospai este un informator al Securităţii. Dacă instanţa vrea să afle ceva, să întrebe Securitatea.

Nu i-a deranjat răspunsul. N-am tras nici o consecinţă din cauza răspunsului dat.