Îmbolnăvirea, vizita medicală şi tratamentul.

În iarna cea grea 1953/1954 am ajuns la o slăbire totală. Nu mă mai puteam ţine pe picioare. Scuipam sânge. Situaţia era dramatică, moartea începând să-mi dea târcoale.

Îmi dădeam seama că mai au nevoie de mine, motiv pentru care nu mă vor lăsa înainte ca să-şi fi atins scopul. Socotelile mele s-au dovedit corecte.

Într-o zi sunt semnalizat să mă întorc cu faţa la perete.

Doi gardieni care au intrat în celulă vorbeau în şoaptă între ei:

— Nici câinele nu-i de scos afară… Mi-am dat seama că e iarnă grea. Era atât de frig afară încât vrăbiuţele prin ciripituri disperate insistau să le deschid geamul.

Am fost legat la ochi şi pus să stau în şezut pe pat. Unul din caralii începu să mă bandajeze cu fese de tifon pe cap.

Atâta m-au bandajat până ce capul a devenit ca o minge şi mi-a lăsat doar un orificiu în dreptul nasului şi gurii ca să pot respira. Gura n-o puteam deschide deoarece fălcile îmi erau blocate de bandajul de sub barbă.

După ce m-au îmbrăcat şi legat fedeleş am fost scos afară din închisoare. Simţeam că mă taie frigul…

Trei-patru inşi m-au luat pe braţe şi m-au întins pe un pat de fân sau paie. Apoi peste mine au pus o altă grămadă de paie şi doi inşi s-au urcat pe paie în dreptul picioarelor şi a şalelor.

— Dăi drumul, strigă unuL.

După zgomot, mi-am dat seama că sunt pe o sanie trasă de cai care mă transporta spre o destinaţie necunoscută, printre oameni liberi.

Mi-am zis în mine: Posibil să fiu omorât iar pe urmă pârlit cu paie ca să nu mă mai recunoască nimeni. În timp ce eu gândeam la această posibilitate, am interceptat strigăte de copii care se dădeau cu săniuţa.

Sania a fost trasă într-un loc mai ferit şi apoi m-au scos din paie. M-au introdus într-o cameră bine încălzită. Se simţea miros de medicamente şi de pâine proaspătă atunci scoasă din cuptor. Eram convins că am ajuns la un crematoriu unde urma, ca după ucidere, trupul să-mi fie ars.

Am greşit. Nu eram într-un crematoriu, ci în faţa unui aparat reontgen pentru control pulmonar.

Şeful escortei îi zise doctorului să nu scoată nici un cuvânt; „Vorbim după aceea'.

Din nou s-a repetat operaţiunea inversă de împachetare în mijlocul paielor şi am fost dus înapoi la închisoare.