SCENA II

ACEIAȘI, DOAMNA MIREA și DOAMNA GUBIN

PRALEA

Dă-mi voie, ce-are a face?…

DOAMNA GUBIN

(cătînd spre cer)

Ei, cum stăm? Ce mai nou?

DOAMNA MIREA (același joc)

A apărut vecina?… Da scumpă-i la vedere!

PRALEA

(cu mîinile la spate, se plimbă furios.)

DOAMNA GUBIN Dar ce-are domnu’ Pralea?

RUDI

Ce are?… N-are bere?

PRALEA (împăcat, rîzînd)

Aici ai nimerit-o! E drept că n-o reneg,

Și-o am în mare stimă… dar totuși, nu-nțeleg

Ce are-a face berea cu ce vroiam să spun…

În lume fantazia-i un dar puțin comun

Și trebuie-admirată… Ce-mi pasă că nu scrie,

Cînd poate să arunce puțină poezie

În lumea asta plină de sportsmeni, cum e domnul… (Arătind pe RUDI.)

RUDI

S-a supărat maestrul!…

DOAMNA MIREA (întrerupînd)

Dar nu găsiți că somnul Își are și el rostul?… Se vede c-ați uitat Escursia de mîne…

TANȚA

Nu, eu am renunțat… Eu țin să văd cometa cu orice preț…

CLEO, LUCICA, NINETA

Și noi!

RORO

(ridicînd ochii de pe carte) Lăsați că peste-un secol se-ntoarce ea-napoi!

NINETA

Noi azi o vrem!

TOATE (ca la teatru)

Cometa!

DOAMNA MIREA

Ei bine, dar e nor… Și e cam frig… Pe mine m-a prins ca un fior…

DOAMNA GUBIN

Da,-s reci nopțile-acuma…

Hai să intrăm în casă..

Poftim, domnule Pralea…

Dă-mi brațu-așa, și lasă…

Știm noi cum sunt artiștii… li știm noi cum s-aprind

Pentru-o nimica toată și ce greu se deprind

Cu lumea… Pentru-o vorbă înalță baricade! Alecsandri, sărmanul…

NINETA (imitînd-o, către COLUM)

Ce suflet cumsecade! RUDI

Nici vorbă! Niște îngeri artiștii… cui o spui?

CLEO

Nici morți nu scapi de dînșii, că se prefac statui!

DOAMNA MIREA Hai, fetelor, că-i rece… Roro, nu vii?

RORO

(ridicînd ochii de pe carte)

Acum!

Să-mi isprăvesc pasajul…

DOAMNA MIREA Hai!

(Toți pornesc spre ușa salonului, afară de RORO, care oprește pe COLUM în treacăt.)

RORO

Domnule Colum!