Cu pînzele-ntinse, să-și afle scăpare,

Vin nave grăbite de vînt și de frig;

Iar albe fantome se-nalță din mare,

Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.

Fluide și zvelte aleargă și urlă,

S-ație cu grijă intrarea în port,

Iar altele urcă spre farul din turlă,

Să ceară drept vamă ca plată un mort...

"Lumina s-o stingem, lumina, lumina...

Și-o dată sermanul opaiț apus,

Funebră veni-va pe ape regina,

Regina cea neagră...” și iată-le sus,

Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,

Se urcă s-ajungă la steaua de foc;

Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,

Și navele pasă acum spre noroc.

Aproape-s, și-acuma sirenele sună,

Și gata-i să cadă și ancora grea,

Și-atît întuneric, și-atîta furtună

Rămîn biruite de-o singură stea.