Un paradis pierdut e orice oră,

Dar nu te mai întoarce spre trecut:

Trecutul nu cunoaște auroră –

Ci-ndreaptă-ți carma spre necunoscut,

Căci un pilot stă pururea la proră.

Pe marea asta-a vieții zbuciumată,

Ce peste tot o-nvăluie misterul,

De vrei să afli cale-adevarată,

Ca-n roza vânturilor corăbierul,

În inima ta proprie o cată.

Sirene-or încerca să te înșele,

Dar tu urmează-ți drumul tău spre larg.

Nu te lăsa ademenit de ele :

Ca Odiseu legat strâns de catarg,

Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele!

Din calea ta o clipă nu te-abate,

Nu mai căta pe unde ai trecut –

Nu plânge-a tale pânze sfâșiate,

Ci stăruiește spre necunsocut,

Oricâte uragane te vor bate.

Iar dac-o fi ca totuși să te-ngroape

A valurilor răzvrătită turmă –

Nu părăsi pe cei ce-ți sunt aproape:

Fă tot ce poți ai tăi măcar să scape

Și caută să mori cel de pe urmă!