III Cartea a treia numită YOGA FAPTEI

Arjuna a spus:

1. Dacă, o Janardana, socoteşti cunoşterea mai bună decât fapta (karman), atunci de ce mă sileşti la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava?

2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotărându-mă, aş alege ce e mai bine.

Bhagavat a spus:

3. După cum ţi-am spus şi înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a şcolii Samkhya cu yoga cunoaşterii şi cea a şcolii Yoga cu yoga faptei.

4. Nu prin abţinerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naishkarmya) şi nici prin renunţare la lume nu se capătă desăvârşirea [spirituală] (siddhi).

5. Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârşească fapte, căci săvârşeşte fapte fără să vrea, prin Tendinţele (guna) născute din Natură (prakriti).

6. Cel care stăpânindu-şi organele de acţiune stă [nemişcat, dar] îşi readuce în minte obiectele simţurilor cu fiinţa tulburată, aceluia i se spune prefăcut.

7. Cel care stăpânindu-şi simţurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de acţiune, desprins, acesta se deosebeşte [de ceilalţi].

8. Săvârşeşte faptele prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuşi să-ţi păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă.

9. În afără celor săvârşite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănţuiesc lumea; în acest scop {36}, îndeplineşte fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături [faţa de ea].

10. În vremea Începutului, Prajapati {37} creând fiinţele o dată cu sacrificiile, a spus: „Înmulţiţi-vă prin acesta; acesta să vă fie vaca ce îndeplineşte dorinţele” {38}.

11. Prin el să-l ţineţi în viaţa pe zei, [iar] zeii să vă ţină în viaţa pe voi; susţinându-vă unii pe alţii, veţi dobândi binele suprem {39}.

12. Zeii, ţinuţi în viaţa prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de aceştia, fără să le dea [ân schimb ceva], acela este un hoţ.

13. Cei buni, care se hrănesc din rămăşiţele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte de impuritate rituală şi sunt păcătoşi cei care gătesc numai pentru ei.

14. Din hrană se nasc fiinţele; din ploaie – hrana; din sacrificiu se naşte ploaia; sacrificiul ia fiinţa din rit.

15. Să ştii că ritul ia fiinţa din Brahman; Brahman ia fiinţa din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpătrunzător este fixat de-a pururi în sacrificiu.

16. Aşa a fost pusă în mişcare roata {40}; cel care nu o face să se învârtească [mai departe] aici [pe pământ], acela trăieşte zadarnic, nemernic dedat simţurilor.

17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care găseşte mulţumire numai în Sine, care îşi găseşte liniştea în Sine, acela nu [mai] are nimic de făcut {41}.

18. Acela nu-şi află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici [pe pământ]; şi din toate fiinţele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.

19. Săvârşeşte deci fapta ce trebuie făcuta, mereu desprins [de ea], căci omul care făptuieşte desprins ajunge la culme.

20. Căci prin fapte au obţinut Janaka {42} şi ceilalţi desăvârşirea; tu trebuie să făptuieşti privind numai la binele oamenilor.

21. Cum se poartă cel din frunte aşa se poartă şi ceilalţi oameni; canoanele pe care şi le face el sunt urmate şi de lume {43}.

22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic nedobândit care să trebuiască a fi dobândit şi totuşi mă aflu în acţiune.

23. Dacă eu nu m-aş afla tot timpul neobosit în acţiune, toţi oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.

24. Aceste lumi ar pieri dacă eu nu [mi]-aş îndeplini fapta; aş fi cel care face haos, aş duce la pieire fiinţele.

25. Precum cei neştiutori făptuiesc legaţi de fapte, o Bharata, tot aşa cel înţelept dorind binele oamenilor [făptuieşte] desprins [de ele].

26. Cel înţelept să nu tulbure mintea celor neştiutori legaţi de faptă; să se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat când le îndeplineşte.

27. Toate faptele se îndeplinesc de către Tendinţele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gândeşte: „făptuitorul sunt eu”.

28. Însă, o tu cel cu braţul mare, cel care cunoaşte adevărul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinţe (guna) şi fapte, gândind „Tendinţele acţionează asupra Tendinţelor” {44} acela nu este legat [de fapte].

29. Cei tulburaţi de Tendinţele (guna) Naturii (prakriti) se leagă de acţiunea Tendinţelor; pe aceşti nefericiţi care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să nu-l smintească.

30. Încredinţându-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fără dorinţe şi lipsit de [gândul] „al meu”, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.

31. Oamenii care urmează aceasta învăţătura eternă a mea, cu credinţa şi fără să cârtească, aceia se eliberează de fapte; 32. Însă aceia care cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învăţătura, să ştii că sunt greşiţi în tot ce ştiu, fără minte, pieriţi.

33. Chiar şi înţeleptul se poarta după cum îi este firea lui; fiinţele îşi urmează firea; ce o va ţine în loc?

34. În obiectul oricărui simţ se află patima şi ura; să nu între sub stăpânirea lor; acestea două sunt duşmanii lui {45}.

35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grija respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.

Arjuna a spus: 36. De cine-l stăpânit omul când săvârşeşte păcatul, deşi nu-l doreşte, o Varshneya, de parcă-l tras cu forţă?

Bhagavat a spus: 37. Aceasta este fie dorinţa, aceasta este fie ură, născută fiecare din Tendinţă rajas, marele devorator, marele rău {46}; să ştii că aceasta este duşmanul aici [pe pământ].

38. Precum focul este învăluit în fum, oglinda – de pete, embrionul – de învelişurile sale, tot aşa şi aceasta [cunoaştere] este învăluită de aceasta [Tendinţa].

39. Ascunsă este cunoaşterea celui înţelept de către acest veşnic duşman, care sub forma dorinţei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.

40. Locaşul său sunt simţurile, simţul intern şi mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoaşterea.

41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stăpânindu-ţi dintru început simţurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care distruge Cunoaşterea şi înţelegerea {47}.

42. Simţurile sunt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simţurilor este simţul intern; deasupra simţului intern este mintea; deasupra minţii este acesta [Sinele]{48}.

43. Cugetând la cel care este deasupra minţii, sprijinindu-te pe Sinele [tău] ucide, o tu cel cu braţul mare, duşmanul de care cu greu te apropii, a cărui formă este dorinţa.