IX Cartea a noua numită YOGA TAINEI REGEŞTI

Bhagavad a spus:

1. Îţi voi dezvălui ţie, care eşti nezeflemitor, Cunosterea cea mai tainică, împreună cu înţelegerea; cunoscând-o, te vei elibera de nefericire.

2. Această ştiinţă regească, acestă taină regească este supremul purificator; ea poate fi înţeleasă direct, este legiuită, uşor de îndeplinit, neclintită.

3. Oamenii care nu cred în aceasta Lege, o tu cel care-ţi distrugi duşmanii, nedobândindu-mă, reiau calea morţii şi a renaşterii (samsara).

4. Întreaga aceasta lume este desfăşurată de mine [care sunt] forma nemanifestată; în mine stau toate fiinţele şi nu eu stau în ele.

5. Şi [totuşi] fiinţele nu stau în mine; priveşte la unirea mea divină! Sunt susţinător al fiinţelor, fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate fiinţele.

6. Precum marele şi veşnicul vânt, ce bântuie pretutindeni, se află în spaţiu, să ştii, tot aşa se spune că toate fiinţele stau în mine {97}.

7. Toate fiinţele, o fiu al lui Kunti, se întoarc în Natura mea, la sfârşit de kalpa; la început de kalpa le creez din nou {98}.

8. Sprijinindu-mă pe propria mea Natura, creez mereu din nou acestă mulţime a fiinţelor, de nevoie, prin forţa Naturii.

9. Şi aceste fapte nu mă leagă, o Dhananjaya; eu rămân ca un străin, nelegat de aceste fapte.

10. Prin mine şi prin grija mea, Natura făureşte tot ce se mişcă şi nu se mişcă; prin acesta cauză, o fiu al lui Kunti, lumea este pusă în mişcare.

11. Cei cu mintea tulburată, nu mă preţuiesc sub forma mea umană, ei nu cunosc existenţa mea supremă, de Mare Stăpân Divin al tuturor fiinţelor.

12. Zadarnice le sunt speranţele, zadarnice faptele, zadarnică le este ştiinţa celor ce şi-au pierdut mintea; ei capătă natura obscură a demonilor Rakshas şi Asura.

13. Însă oamenii cu sufletul mare (mahatman), care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o fiu al lui Pritha, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel Neclintit, Obârşia existenţelor (bhutadi).

14. Glorificându-mă mereu, înfrânându-se credincioşi legămintelor {99}, închinindu-mi-se, mă adora cu dăruire, mereu concentraţi.

15. Alţii care sacrifică, mă adora prin sacrificiul cunoaşterii, ca unitate, ca felurită individualizare, pe mine Cel cu faţa în toate părţile.

16. Eu sunt strădania sacrificiului {100}, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa străbunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra {101}, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.

17. Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba [sacra] AUM {102}, Rik, Şaman şi Yajus {103}, 18. Calea, susţinătorul, stăpânul, martorul, popasul, sălaşul, prietenul, începutul şi nimicirea [lumii], locul, aşezarea, sămânţa, Cel Neclintit.

19. Eu dau căldura, opresc şi dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea şi moartea şi tot eu sunt, o Arjuna, Fiinţa şi Nefiinţa.

20. Cei cu întreita ştiinţa [a Vedelor], băutori ai Somei {104}, curăţaţi de păcate, năzuind la starea cerească, mă cinstesc cu jertfe; aceştia, intrând în lumea sfântă a celui ce este stăpân peste zei {105}, au parte de bucuriile cereşti ale zeilor.

21. Aceştia, împărtăşindu-se din marea bucurie a lumii cerului, după trecerea [perioadei de răsplată a] meritului, ei intră în lumea muritoare; astfel, urmând Legea întreitei cunoaşteri, supuşi dorinţelor, dobândesc această ducere şi întoarcere {106}.

22. Celor care mă adoră gândindu-se la mine şi nu la altul, acestor oameni mereu concentraţi le vin într-ajutor.

23. Chiar cei care, dăruiţi altor divinităţi, sacrifică pătrunşi de credinţă, chiar aceia, o fiu al lui Kunti, [tot] mie îmi sacrifică, [deşi] nu după cum este rânduit.

24. Eu sunt cel care are parte de toate sacrificiile şi numai eu sunt stăpânul lor; deoarece ei nu mă recunosc aşa cum sunt, aceştia se pierd.

25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc străbunilor merg la străbuni; la demoni merg cei care sacrifică demonilor; dar cei ce-mi sacrifică, la mine vin.

26. Dacă cu dragoste mi se da o frunză, o floare, un fruct, sau apă, eu mă bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit {107}.

27. Tot ceea ce faci, mănânci, sacrifici, dăruieşti sau înduri ca asceză, o fiu al lui Kunti, fă-le ca [ofrandă] pentru mine.

28. Astfel, te vei elibera de înlănţuirea faptelor şi de fructul lor, bun sau rău; cu fiinţa concentrată în yoga şi renunţări, eliberat, la mine vei veni.

29. Eu sunt la fel pentru toate fiinţele; pentru mine nu-l [nimeni] pe care să-l plac sau să-l urăsc; cei care mi se dăruiesc cu dragoste se află în mine şi eu mă aflu în ei.

30. Chiar un om rău, de mi se dăruieşte cu o dragoste exclusivă, trebuie socotit ca om bun {108}; hotărârile lui sunt drepte; 31. Curând devine virtuos şi ajunge la pacea eternă; să ştii, fiu al lui Kunti, cel care mi se dăruieşte nu piere.

32. O fiu al lui Pritha, cei care îşi iau sprijin în mine, chiar de-ar fi [născuţi] dintr-o matcă a păcatului {109}, de-ar fi femei, vaishya {110} şi chiar shudra {111}, aceştia ajung la condiţia supremă.

33. Cu atât mai mult, brahmanii merituoşi, Rishii de neam regesc ce mi se dăruiesc; deoarece ai dobândit aceasta lume trecătoare şi nefericită, dăruieşte-mi-te.

34. Fii cu gândul la mine, dăruit mie, sacrifică-mi şi cinsteşte-mă; la mine vei ajunge concentrându-te astfel, avându-mă pe mine drept ultim scop.