VIII Cartea a opta numită YOGA SALVĂRII ÎN BRAHMAN

Arjuna a spus:

1. Ce este Brahman? Ce este Sinele suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se înţelege prin esenţa fiinţelor, ce se numeşte esenţa zeilor?

2. Ce este esenţa sacrificiului şi cum [e cu putinţă] aici în acest corp, o Madhusudana? Cum poţi fi cunoscut Tu, în clipa plecării [din lumea aceasta] de cei stăpâni pe sine?

Bhagavat a spus:

3. Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie {88} este numită Sinele suprem; Creaţia care aduce la viaţa fiinţele este numită sacrificiu.

4. Ca esenţa a fiinţelor, [eu sunt] existenţa pieritoare; ca esenţa a zeilor, [eu sunt] Spiritul; ca esenţa a sacrificiului, eu sunt chiar cel în trupul de acum, o tu cel mai bun dintre cei întrupaţi.

5. Cel care, în clipa sfârşitului, mă are în gând şi pleacă eliberându-se de corp, acela merge la mine; despre aceasta nu este îndoiala.

6. Cel care are în gând o anumită existenţă în clipa sfârşitului când părăseşte corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kunti, chemat în viaţa de acea existenţă {89}.

7. De aceea, tot timpul gândeşte-te la mine şi luptă; cu simţul intern şi mintea aţintite spre mine, la mine vei veni fără îndoiala.

8. Cel care meditează la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pritha, cu gândirea concentrata în exerciţiul yoga, fără să rătăcească în alta parte, ajunge la El.

9. Cel care îşi aminteşte de Poetul {90} Începutului, Stăpânul mai subtil decât atomul, care a orânduit Totul, a cărui formă nu poate fi gândită, de culoarea soarelui de dincolo de tenebre {91}, 10. Cel care-l în clipa plecării [din lumea aceasta], cu simţul intern neclintit, unit prin dăruire şi prin puterea [data de] yoga, adunându-şi suflul vital între cele două sprâncene, acela ajunge la supremul Spirit divin.

11. Tărâmul despre care cunoscătorii Vedei spun că este indestructibil, în care intră asceţii lipsiţi de pasiuni, pentru care cei ce-l doresc se păstreză caşti {92}, ţi-l voi dezvălui pe scurt.

12. Stăpânindu-şi toate porţile {93}, respingându-şi simţul intern în inima, aducându-şi suflul vital în cap, practicând concentraţia yoga, 13. Cel care plecând [din lumea aceasta] îşi părăseşte corpul rostind silaba [sacra] AUM care este Brahman, purtându-mă în gând, acela merge spre condiţia supremă.

14. Pentru yoghinul mereu concentrat, care nu-l cu mintea la altceva, care se gândeşte mereu la mine, neîntrerupt, o fiu al lui Pritha, eu sunt uşor de dobândit.

15. Cei cu sufletul mare (mahatman) ajunşi la suprema desăvârşire, venind la mine, nu mai au parte de renaştere, pieritor loc al durerii.

16. Începând cu cea a lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existente; însă când se vine la mine, o fiu al lui Kunti, nu mai există renaştere.

17. Cei care ştiu că ziua lui Brahman ţine pina la o mie de yuga şi că noaptea lui se sfârşeşte după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care ştiu [ce-l] ziua şi noaptea.

18. Din Cel Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea nopţii, se topesc în Cel numit Nemanifestat.

19. Tot aşa şi mulţimea fiinţelor, după ce a tot existat, se topeşte la venirea nopţii; la venirea zilei, fără vrere, o fiu al lui Pritha, ea renaşte {94}.

20. Însă dincolo de acest Nemanifestat, există o altă existenţă, nemanifestată, eternă, care nu piere atunci când toate fiinţele pier.

21. „Cel Nemanifestat”, „Cel Indestructibil”, aşa i se spune; este numit condiţia supremă; cei care-l dobândesc nu se mai întorc; acesta este lăcaşul meu suprem.

22. Acest Spirit suprem, o fiu al lui Pritha, se dobândeşte printr-o exclusivă dăruire; în El stau toate fiinţele, de El a fost desfăşurat {95} acest Tot.

23. Îţi voi spune care este clipa când yoghinii morţi pleacă pentru a se întoarce sau a nu se mai întoarce, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata {96}.

24. [Când este] foc, strălucire, zi, jumătatea luminoasa a lunii, răstimpul celor şase luni cât soarele urca spre miazănoapte, oamenii morţi atunci, care-l cunosc pe Brahman, merg la Brahman.

25. [Când este] fum, noapte, jumătatea întunecată a lunii, răstimpul celor şase luni când soarele coboară spre miazăzi, atunci yoghinul dobândind „lumina lunii”, renaşte.

26. Cele două căi, cea luminoasă şi cea întunecată, sunt socotite drept [căi] eterne ale lumii; pe una se merge fără întoarcere, pe cealaltă se vine înapoi.

27. Yoghinul care cunoaşte amândouă drumurile nu se rătăceşte nicând; de aceea, o Arjuna, în orice clipa, fii concentrat în yoga.

28. Ceea ce este arătat ca răsplată a meritului în [studiul] Vedelor, în sacrificii, în asceza, în danii, este întrecut de yoghinul care ştie aceasta; el merge spre locul suprem al Începutului.