XI Cartea a unsprezecea numită VIZIUNEA CELUI CU MULTE FORME

Arjuna a spus:

1. Suprema vorba pe care ai rostit-o, spre binele meu, numită taina Sinelui Suprem, mi-a alungat toată tulburarea.

2. De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit în amănunt naşterea şi pieirea fiinţelor, ca şi neclintita ta măreţie.

3. Aşa este, precum mi-ai spus tu însuţi Supremule Stăpân Divin; doresc să-ţi văd forma ta de Stăpân Divin, o Spirite Suprem.

4. De crezi ca e cu putinţă a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit.

Bhagavat a spus:

5. Priveşte, o fiu al lui Pritha, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare şi alcătuire.

6. Priveşte-l pe zeii Aditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Ashvini şi pe Măruţi; priveşte, o Bharata, la multele minuni nevăzute încă.

7. Priveşte aici, Gudakesha, în trupul meu stând la un loc întreaga lume, [tot] ce se mişcă şi nu se mişcă şi orice altceva ai dori să vezi.

8. Tu nu mă poţi însă privi cu propria-ţi vedere; îţi dau vederea divină; priveşte la forţa mea magică divină!

Sanjaya a spus:

9. Zicând acestea, atunci, o rege, Hari, Marele Stăpân Divin peste yoga, i-a arătat fiului lui Pritha suprema sa formă de Stăpân Divin: 10. Cu ochi şi guri nenumărate, cu nenumărate arătări uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumărate arme cereşti ridicate [spre ameninţare], 11. Purtând ghirlande şi veşminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor {148}, zeu fără de sfârşit cu faţa în toate părţile.

12. Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui mare suflet (mahatman).

13. Atunci a văzut fiul lui Pandu întreaga lume fărâmiţată la nesfârşit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.

14. Atunci, pătruns de uimire, cu parul zburlit, Dhananjaya plecându-şi capul în faţa zeului, cu mâinile împreunate spre rugă, spuse:

Arjuna a spus: 15. Văzând toţi zeii în trupul tău, o zeule şi feluritele fiinţe adunate, pe Brahman Stăpânul aşezat pe lotus, pe Rishi şi pe toţi şerpii divini, 16. Te văd cu nenumărate braţe, pântece, guri şi ochi, pretutindeni forma nesfârşită; nici sfârşitul, nici mijlocul şi nici chiar începutul nu ţi le văd, Stăpân al Lumii! Formă a Lumii!

17. Purtând coroana, ghioaga şi disc, te văd, rug de lumină strălucând pretutindeni, greu de privit pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-foc-arzator.

18. Tu trebuie să fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu eşti orânduitorul suprem al acestei lumi, tu eşti neclintitul păzitor al Legii eterne; eşti pentru mine Spiritul cel Veşnic.

19. Te văd fără început, fără mijloc şi fără sfârşit, putere nesfârşită, braţe nesfârşite; drept ochi, Soarele şi Luna; gura [ţi-e] rug aprins şi flacăra ei încinge lumea toată.

20. Întinderea dintre pământ şi cer este cuprinsă de tine singur, ca şi toate zările; văzându-ţi forma ta uluitoare şi groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet.

21. Mulţimile de zei se îndreaptă spre tine; unii speriaţi, cu mâinile împreunate rugător te preamăresc; spunând „Svasti” {149} mulţimile de Maharshi şi de Siddha te laudă cu imnuri nenumărate.

22. Toţi Rudra, Aditya, Vasu, Sadhya, Vishvedeva, cei doi Ashvini, Măruţii, toţi Ushmapa {150}, Gandharva, Yaksha, Asura şi Siddha, toţi te preamăresc uluiţi.

23. Privindu-ţi forma ta imensa, cu multe guri şi ochi, o tu cel cu braţul mare, cu multe braţe, coapse şi picioare, cu multe pântece, cu mulţi colţi îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel şi eu.

24. Privindu-te pe tine, care atingi cerul, luminat de nenumărate culori, cu gura larg căscată, cu uriaşii ochi aprinşi, cutremurat în adâncul fiinţei [mele] nu-mi capăt stăpânirea şi liniştea, o Vishnu.

25. Privind colţii tăi îngrozitori şi gurile tale ca focul Timpului de Apoi {151}, nu [mai] ştiu [unde-s] zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al zeilor, adăpost al lumii!

26. Şi toţi aceşti fii ai lui Dhritarashtra împreună cu mulţimea regilor pământeni, Bhishma, Drona şi fiul lui Suta cu căpeteniile noastre de oşti, 27. Se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfiorătoare, cu dinţi îngrozitori; unii, prinşi între dinţi, se văd cu ţestele sfărâmate.

28. Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, aşa şi eroii din lumea oamenilor intra în gurile tale care aruncă flăcări.

29. Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, aşa merge în grabă şi omenirea spre gurile tale, la pieire.

30. Pe toţi oamenii de pretutindeni îi lingi, mistuindu-l cu flacările gurii tale; razele tale fierbinţi ard întreaga lume, umplând-o de strălucire, o Vishnu.

31. Spune-mi cine eşti Tu, forma îngrozitoare? Plecăciune Ţie, Stăpâne al zeilor, îndurare! Vreau să te cunosc pe tine, obârşie, că nu-ţi înţeleg căile.

Bhagavat a spus: 32. Eu sunt Timpul [atot] puternic {152}, distrugător de lumi, pus în mişcare aici spre a trage lumea înapoi {153}; chiar fără tine, ei tot nu vor [mai] fi, luptători orânduiţi în armate duşmane.

33. Ridică-te deci, dobândeşte gloria; învingându-ţi duşmanii, bucură-te de o domnie împlinită; ei sunt de dinainte doborâţi de mine; tu fii doar unealta, o Savyasacin {154}.

34. Pe Drona, Bhishma, Jayadratha, Kama ca şi pe ceilalţi oşteni eroi doborâţi de mine, doboară-l, nu şovăi! Luptă! Vei învinge duşmanii în bătălie.

Sanjaya a spus: 35. Auzind aceste vorbe ale lui Keshava, cel ce purta coroana, cu mâinile împreunate, tremurând, salutându-l din nou pe Krishna, i-a spus cu vorba întretăiată, înspăimântat, în prosternare:

Arjuna a spus: 36. Drept este, Hrishikesha, ca de gloria ta se bucură lumea şi năzuieşte la dragostea ta, ca [demonii] Rakshas, înspăimântaţi, fug în [cele patru] zări, ca mulţimea de Siddha ţi se închină.

37. Şi de ce nu s-ar închina, o Mare Suflet, întâiului făptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stăpâne nesfârşit al zeilor, adăpost al lumii, Tu eşti indestructibil, Fiinţa şi Nefiinţa şi Cel de dincolo {155} [de ele].

38. Tu eşti obârşia zeilor, Spiritul Începutului, Tu eşti Supremul Orânduitor al acestei lumi, Tu eşti Cel ce cunoaşte şi [tot tu] Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lăcaş; prin Tine este desfăşurat Totul, o Formă nesfârşită!

39. Tu eşti Vayu, Yama, Agni, Varuna, Luna, Prajapati, Tu eşti Străbunul {156}; închinăciune Ţie! De o mie de ori şi încă închinăciune, închinăciune Ţie!

40. Închinăciune Ţie de la Răsărit şi de la Apus! Închinăciune Ţie de pretutindeni, o Tu care eşti Totul; putere nesfârşita, tărie nemăsurată! Tu le împlineşti pe toate şi aşa eşti Totul.

41. Crezându-te un prieten pe care [poţi] să-l chemi, „o Krishna, o Yadava, o prietene”, necunoscător al măreţiei Tale, din uşurinţă sau din prieteşug, 42. De Te-am supărat cu gluma pe când mergeam, stăteam, ne odihneam sau mâncam, fie singuri, o Achyuta, fie cu alţii de faţa, îţi cer iertare, Ţie celui de necuprins cu mintea.

43. Tatăl lumii care se mişcă şi nu se mişcă, Tu eşti; Tu eşti obiectul adorării ei; eşti învăţătorul şi mai mult decât învăţătorul; Tu nu ai seamăn, cum ar fi un altul mai presus de Tine? În cele trei lumi, eşti putere fără seamăn.

44. De aceea, plecându-mi trupul spre rugăciune, Te implor pe Tine, Stăpâne preamărit; trebuie să-mi ierţi, precum tatţl – fiului, prietenul – prietenului, cel drag – celei dragi.

45. Văzând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adăpost al lumii! Arată-mi doar forma Ta, o zeule.

46. Cu coroana, cu ghioaga, cu disc în mina, doar aşa vreau să Te vad; fii [iar] cu forma Ta cu patru braţe, o Tu cel cu o mie de braţe, care iei toate formele.

Bhagavat a spus: 47. Din îndurare, o Arjuna, ţi-am arătat prin puterea magiei mele forma-mi supremă făcuta din lumină, întreagă, fără de sfârşit, cea a Începutului, de altul decât tine nevăzută încă.

48. Nici prin Vede, sacrificii, învăţătura sau danii şi nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu pot fi văzut în această formă în lumea oamenilor de altul decât de tine, o erou [al neamului] Kuru.

49. Sa nu ai frică şi mintea tulburată văzând această formă a mea atât de îngrozitoare; fără spaima, cu inima voioasă, priveşte din nou la aceasta formă a mea!

Sanjaya a spus: 50. Vorbindu-l astfel lui Arjuna, Vasudeva şi-a arătat din nou forma lui; Marele Suflet l-a liniştit pe cel speriat, revenind la forma lui blândă.

Arjuna a spus: 51. Văzându-ţi această formă omenească blândă o Janardana, acum mi-a revenit judecata, mi-am redobândit firea.

Bhagavat a spus: 52. Forma-mi cea greu de văzut, tu ai văzut-o; însăşi zeii năzuiesc mereu s-o vadă.

53. Nici prin Vede, nici prin asceză, nici prin danii şi prin sacrificiu, eu nu pot fi văzut precum m-ai văzut tu.

54. Însă printr-o dăruire unică, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, văzut cum sunt cu adevărat şi cuprins, o tu care-ţi distrugi duşmanii.

55. Cel care săvârşeşte faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber de înlănţuire, fără ură pentru toate fiinţele, acela merge la mine, o fiu al lui Pandu.