XII Cartea a douaspezecea numită YOGA DĂRUIRII DE SINE
Arjuna a spus:
1. Astfel, unii te adora pe tine, mereu uniţi, dăruiţi, [iar] alţii [al adoră] pe Cel Indestructibil şi Nemanifestat; din aceştia care sunt cei mai pricepuţi în yoga?
Bhagavat a spus:
2. Cei care pătrunzând cu inima în mine mă adora mereu uniţi, cu credinţă supremă, aceia sunt socotiţi de mine drept cei mai buni yoghini.
3. Însă cei care-l adora pe Cel Indestructibil, cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel Atotpătrunzător, Cel ce nu poate fi gândit, Cel Neclintit, Cel Nemişcat, Cel Încremenit,
4. Stăpânidu-şi totalitatea simţurilor, mereu cu mintea egală, dăruiţi binelui tuturor fiinţelor, aceia mă dobândesc.
5. Cei care-şi îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumărate greutăţi, căci condiţia de nemanifestare este cu greu dobândită de cei ce au trup {157}.
6. Cei care, renunţând la toate faptele lor pentru mine, devotaţi mie, mă adora în timp ce meditează la mine, printr-o yoga exclusivă,
7. Pentru ei, care au pătruns cu gândirea în mine, eu sunt cel care îi scoate fără întârziere din oceanul morţii şi al renaşterilor (samsara).
8. Pune-ţi în mine inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui după aceea {158}, neîndoios.
9. De nu poţi să-ţi aduni mintea neclintită în mine, atunci, O Dhananjaya, caută să mă dobândeşti prin exerciţiul yoga.
10. De nu eşti în stare nici de exerciţiul yoga, dăruieşte-mi mie faptele. De săvârşeşti toate faptele avându-mă pe mine drept scop, vei obţine desăvârşirea spirituală.
11. De nu eşti în stare să îndeplineşti nici aceasta, atunci având sprijin în unirea cu mine, săvârşeşte părăsirea fructului tuturor faptelor, stăpân pe sine.
12. Cunoaşterea este mai bună decât exerciţiul; concentrarea minţii întrece Cunoaşterea; renunţarea la fructul [faptelor] întrece concentrarea minţii {159}; iar liniştea vine imediat după renunţare.
13. Fără să urască nici o fiinţa, prietenos şi milos, fără [să gândească] „al meu” şi „eu”, acelaşi în durere sau bucurie, răbdător.
14. Mereu mulţumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-şi ţine hotărârile, năzuind spre mine cu inima şi cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag.
15. Cel de care nu se teme lumea şi care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul bucuriei, furiei şi fricii, acela mi-e drag.
16. Nelegat [de nimic], cinstit, priceput, străin de toate, din care a plecat suferinţa, renunţând să treacă la orice faptă, cel care este dăruit mie, acela mi-e drag.
17. Cel care nu se bucură, nu urăşte, nu se supară, nu doreşte, care renunţă la bine şi rau, cel astfel dăruit, acela mi-e drag.
18. Acelaşi cu duşmanii sau prietenii, ca şi la cinste şi dispreţ, la frig şi căldură, acelaşi la fericire şi durere, scapăt de înlănţuire, 19. Nepăsător la insultă sau laudă, tăcut, mulţumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită, dăruit mie – aşa este omul drag [mie].
20. Însă cei care adora aceasta Lege nemuritoare, aşa cum [ţi-] a fost spusă, credincioşi, avându-mă pe mine drept ultim scop, dăruiţi, aceia îmi sunt foarte dragi.
