XIII Cartea a treisprezecea numită YOGA DISCRIMINĂRII ÎNTRE NATURĂ ŞI SPIRIT

Bhagavat a spus:

1. Trupul acesta, o fiu al lui Kunti, este numit „câmp” {160}; celui care îl cunoaşte i se spune „cunoscător al câmpului”.

2. Cunoscătorul câmpului, să ştii, eu sunt, în toate câmpurile, o Bharata; cunoaşterea câmpului şi a cunoscătorului câmpului – pe aceasta o socotesc Cunoaştere.

3. Află de la mine, pe scurt, ce este acest câmp, cu cine seamănă şi de unde vine, iar despre celălalt [cunoscătorul câmpului], ce este şi care-l este puterea.

4. A fost cântat de multe ori în versuri {161} felurite de fiecare Rishi şi în cuvinte pline de temei şi limpezi în Brahma-sutra {162}.

5. Marile Elemente, Eul, Mintea, Cel Nemanifestat, cele zece forţe şi [âncă] una {163}, cele cinci păşuni ale simţurilor {164},

6. Dorinţa, ura, fericirea, durerea, corpul, gândirea {165}, neclintirea – aceasta este, pe scurt spus, câmpul cu transformările lui.

7. A nu fi mândru, a nu fi prefăcut, nevătamarea, răbdarea, dreapta purtare, cinstirea învăţătorului, curăţia şi statornicia, stăpânirea de sine,

8. Renunţarea la obiectele simţurilor, lepădarea de sine, înţelegerea răului [care vine din] naştere, moarte, bătrâneţe şi boala,

9. Desprins, nelegat de copii, soţie, casă şi celelalte, mereu egal [ân spirit], de se întâmplă cele dorite sau nedorite, 10. Mie, dăruire neîntreruptă, printr-o yoga fără abatere, aşezarea în locuri singuratice, dezgust de a se aduna cu oamenii, 11. Continua Cunoaştere a Sinelui Suprem, înţelegerea rostului cunoaşterii adevărului {166} – aceasta este Cunoaşterea; ceea ce este altfel decât aceasta se numeşte necunoaştere.

12. Îţi voi dezvălui obiectul Cunoaşterii, pe care cunoscându-l se dobândeşte nemurirea; este supremul Brahman, fără de început, despre care se spune ca nu este nici Fiinţă, nici Nefiinţa.

13. El are pretutindeni mâini şi picioare; pretutindeni ochi, capete şi feţe; pretutindeni are urechi; se află în lume, învăluând totul {167}.

14. Părând {168} a avea însuşirile tuturor simţurilor, el este lipsit [totuşi] de toate simţurile; este desprins şi susţine totul; lipsit de Tendinţe, are [totuşi] parte de Tendinţe.

15. Înăuntrul şi în afara fiinţelor, mişcător şi nemişcător, este de necunoscut din cauza subtilităţii [sale]; când este aproape este departe.

16. Neîmpărţit, sălăşluieşte în fiinţe ca şi cum [ar fi] împărţit; el trebuie cunoscut drept cel ce susţine fiinţele, drept cel ce le distruge, drept cel ce le creează.

17. I se spune strălucirea strălucirilor, cel de dincolo de tenebre, Cunoaştere şi obiect al Cunoaşterii, cel ce se dobândeşte prin Cunoaştere, cel ce stă în inima Totului.

18. Ţi-am vorbit pe scurt de câmp, de Cunoaştere, de obiectul Cunoaşterii; cel dăruit mie, ştiind [aceasta], se apropie de fiinţa mea.

19. Natura şi Spiritul, să ştii, sunt ambele fără de început; transformările şi Tendinţele, să ştii, se nasc din Natură.

20. Dacă există efect, instrument şi făptuitor, cauza lor se numeşte Natura; dacă cineva are parte de bucurii şi de dureri, cauza se numeşte Spirit.

21. Spiritul care stă în Natura ia parte la Tendinţele născute din Natura; înlănţuirea lui de Tendinţe este cauza naşterii dintr-o matcă bună sau rea.

22. „Cel care priveşte”, „cel care hotărăşte”, „cel care suporta”, „cel care are parte”, „Marele Stăpân Divin”, „Sinele Suprem” – aşa este numit Spiritul Suprem în acest trup.

23. Cel care cunoaşte astfel Spiritul şi Natura împreună cu Tendinţele, oricum ar trăi, nu se mai naşte din nou.

24. Unii, cu ajutorul meditaţiei, văd ei înşişi Sinele în sinea lor; alţii, prin Samkhya şi Yoga, iar alţii prin yoga faptei.

25. Unii, necunoscându-l astfel, îl adoră din auzite de la alţii; chiar şi aceştia trec dincolo de moarte, având drept ultim scop învăţătura revelată.

26. Ori de câte ori se naşte o fiinţa mişcătoare sau nemişcătoare, să ştii, este din cauza unirii cunoscătorului câmpului cu câmpul, o tu, [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.

27. Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălăşuind la fel în toate fiinţele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede.

28. Căci dacă-l vede pe Stăpânul Divin sălăşluând la fel pretutindeni, nu-şi loveşte singur Sinele {169} şi ajunge astfel la condiţia supremă.

29. Cel care vede ca pretutindeni toate faptele sunt îndeplinite de Natură şi ca Sinele este nefăptuitor, acela este cel care vede.

30. Când descoperă că diversitatea fiinţelor este Unitate şi că numai aceasta se fărămiţează, atunci se apropie de Brahman.

31. Fiind fără de început şi lipsit de Tendinţe, Sinele Suprem este neclintit; deşi sălăşluieşte în corp, o fiu al lui Kunti, el nu făptuieşte şi nu este întinat.

32. Precum eterul omniprezent nu este întinat din cauza subtilităţii sale, aşa şi Sinele care sălăşluieşte pretutindeni în trup, nu este întinat.

33. Precum soarele luminează singur întreaga lume, tot aşa şi stăpânul câmpului luminează întregul câmp, o Bharata.

34. Cei care prin ochiul cunoaşterii au văzut astfel deosebirea dintre câmp şi cunoscătorul câmpului, [precum] şi eliberarea fiinţelor de Natura, ajung la Cel Suprem.

XIVCartea a patrusprezecea numită YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI TENDINŢE

Bhagavat a spus:

1. Îţi voi dezvălui mai departe suprema şi cea mai desăvârşită Cunoaştere dintre Cunoaşteri, pe care cunoscând-o, asceţii toţi au ajuns, de aici {170}, la suprema desăvârşire spirituală.

2. Luând sprijin în această Cunoaştere, au devenit asemenea mie; la creaţia Lumii, nu se mai nasc şi la topirea ei, nu se tem.

3. Matca mea este Marele Brahman; în el pun eu sămânţa; din el se nasc toate fiinţele, o Bharata.

4. Trupurilor care se nasc din orice matca, o fiu al lui Kunti, lor, Marele Brahman le este matca, [iar] eu, tatăl care dă sămânţa.

5. Sattva, rajas şi tamaş sunt Tendinţele născute din Natura; ele înlănţuie în trup, o tu cel cu braţul mare, pe neclintitul întrupat.

6. Între acestea, sattva fiind fără de pată, este lumina şi ne-chin; ea înlănţuie prin legătura fericirii şi prin legătura cunoaşterii.

7. Rajas, să ştii, are pasiunea ca esenţa, se naşte din sete şi legătura; ea înlănţuie, o fiu al lui Kunti, pe cel întrupat, prin legătura faptei.

8. Tamaş, să ştii, este necunoaşterea, este tulburarea minţii, a tot ce este întrupat; ea înlănţuie prin delăsare, lene şi somn, o Bharata.

9. Sattva leagă de fericire, rajas – de acţiune, o Bharata; tamaş însă, învăluând Cunoaşterea, leagă de delăsare.

10. Sattva apare învingând pe rajas şi tamaş, o Bharata; rajas [ânvingând] pe sattva şi tamaş, iar tamaş învingând pe sattva şi rajas.

11. Când lumina, Cunoaşterea, ia naştere în toate porţile {171} acestui trup, atunci să se ştie ca sattva a sporit.

12. Năzuinţa vie, activitatea, trecerea la fapte, neliniştea, dorinţa, ele se nasc când sporeşte rajas, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata.

13. Întunecarea şi neactivitatea, delăsarea şi întunecarea minţii, ele se nasc când sporeşte tamaş, o bucurie a neamului Kuru.

14. Dacă sattva este sporit când moare omul, atunci el merge spre lumile nepătate ale celei mai înalte Cunoaşteri.

15. Dacă rajas [este sporit] când moare omul, el renaşte printre cei legaţi de faptă; dacă tamaş [este sporit] când moare omul, el renaşte în matca unei [fiinţe] cu mintea tulburată.

16. Despre fructul fără pată al unei fapte bune se spune că ţine de sattva; însă fructul lui rajas este suferinţa, fructul lui tamaş – necunoaşterea.

17. Din sattva se naşte Cunoaşterea, din rajas năzuinţa vie; delăsarea şi tulburarea minţii vin din tamaş, la fel ca şi necunoaşterea.

18. Cei care se află în sattva merg în sus; cei care ţin de rajas stau la mijloc; cei care stau sub acţiunea ultimei dintre Tendinţe, cei care ţin de tamaş, merg în jos.

19. Când cel care vede îşi da seama ca nu e alt făptuitor decât Tendinţele şi-l cunoaşte pe cel de dincolo de Tendinţe, acela se apropie de fiinţa mea.

20. Cel întrupat trecând dincolo de aceste trei Tendinţe care sunt originea trupului, eliberat de naştere, moarte, bătrâneţe şi durere, dobândeşte nemurirea.

Arjuna a spus: 21. După ce semne este [recunoscut] cel trecut de cele trei Tendinţe, Stăpâne? În cel fel se poarta şi cum trece dincolo de aceste trei Tendinţe?

Bhagavat a spus: 22. El nu urăşte lumina, activitatea şi tulburarea minţii; el nu le doreşte, o fiu al lui Pandu, nici când se arată, nici când pier.

23. Cel care stând ca un străin nu este clintit de Tendinţe, cel care îşi zice numai „Tendinţele acţionează”, care se ţintuieşte şi nu se clinteşte, 24. Acelaşi în suferinţă şi fericire, mulţumit, [privind] la fel la un bulgăre de pământ, piatră sau aur, nepăsător la ce-l plăcut şi neplăcut, neclintit, nepăsător la defăimare şi laudă, 25. Nepăsător la cinstire şi dispreţ, nepăsător de-l cineva prieten sau duşman, renunţând să treacă la orice faptă, despre acesta se spune ca a trecut de Tendinţe.

26. Cel care mă cinsteşte cu yoga dăruirii, fără abatere, acela trecând dincolo de aceste Tendinţe, poate să devina una cu Brahman.

27. Eu sunt temelia lui Brahman cel nemuritor şi neclintit, a Legii eterne şi a fericirii depline.