XV Cartea a cincisprezecea numită YOGA SPIRITULUI SUPREM

Bhagavat a spus:

1. Se spune ca există un smochin etern, cu rădăcina în sus şi crengile în jos, ale cărui frunze sunt imnurile vedice; cel care-l cunoaşte, acela cunoaşte Veda.

2. Crengile sale se întind în jos şi în sus; crescute din Tendinţe au drept mlădiţe obiectul simţurilor; rădăcinile care coboară în jos sunt legate de fapte în lumea oamenilor {172}.

3. De aici {173} nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul şi nici cât ţine; tăind acest smochin cu rădăcini adânci, cu securea puternică a desprinderii [de lume],

4. Trebuie aflat tărâmul de unde cei plecaţi nu se mai întorc. Către acest Spirit al Începutului mă îndrept, de unde a izbucnit străvechea mişcare.

5. Cei fără mândrie şi tulburare a minţii, care au învins păcatul înlănţuirii, mereu [ândreptaţi] asupra Sinelui Suprem, cu dorinţele stinse, eliberaţi de dualitatea numită fericire-durere, merg fără să rătăcească, spre acest tărâm neclintit.

6. Pe acesta nu-l luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul; de unde plecând nu te mai întorci, acela este lăcaşul meu suprem.

7. O parte a mea, devenita viaţa în lumea celor vii, târăşte necontenit [după sine] simţurile care, cu cel intern, sunt şase şi care se află în Natură;

8. De capătă un corp sau chiar de-l părăseşte, Stăpânul luându-le, merge cu ele {174}, aşa precum vântul cu parfumurile din lăcaşul [lor].

9. Prin stăpânirea auzului, văzului, tactului, gustului, mirosului ca şi a simţului intern, el ajunge la obiectele simţurilor.

10. Cei cu mintea tulburată nu-l văd când pleacă [din trup] sau stă [ân trup] sau când legat de Tendinţe ia parte la viaţa; îl văd cei care au ochiul Cunoaşterii.

11. Yoghinii care se străduiesc, îl văd stând în sinea lui; cei nedesăvârşiţi, lipsiţi de gândire, chiar dacă se străduiesc, nu-l văd.

12. Strălucirea plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Luna şi din foc – strălucirea aceasta, să ştii, a mea este.

13. Pătrunzând în pământ, susţin toate fiinţele prin forţa [mea]; eu hrănesc ierburile toate, când devin Soma, esenţa sevelor.

14. Devenind [focul] Vaishvanara {175} care sălăşluieşte în trupul vieţuitoarelor, împreună cu suflurile inspirator şi expirator, eu coc hrana cea de patru feluri.

15. Eu sunt aşezat în inima Totului; de la mine [vin] ţinerea de minte, Cunoaşterea şi ce-l opus [lor], eu sunt cel pe care-l dezvăluie toate Vedele {176}, eu sunt cel ce-a făcut Vedanta {177} şi numai eu sunt cel ce cunoaşte Vedele.

16. În lume există două Spirite, cel destructibil şi cel indestructibil; cel destructibil este una cu toate fiinţele, celui indestructibil i se spune cel neclintit.

17. Există însă un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem – care, pătrunzând cele trei lumi, le susţine – Stăpânul Divin neclintit.

18. Deoarece sunt dincolo de cel destructibil şi mai presus chiar de cel indestructibil, de aceea sunt cunoscut în lume şi în Vede ca Spirit Suprem.

19. Cel care mă cunoşte astfel, fără tulburarea minţii, ca Spirit Suprem, [numai] acel a toate cunoscător mi se dăruieşte cu întreaga fiinţă, o Bharata.

20. Astfel, [ţi-] am spus învăţătura cea mai tainică, o tu cel fără de pată; înţelegând-o, devii înţelept şi eşti cu datoria împlinită, o Bharata.