XVI Cartea a şasesprezecea numită YOGA DEOSEBIRII DINTRE STAREA DIVINĂ ŞI CEA DEMONICĂ

Bhagavat a spus:

1. Lipsa de frică, curăţia inimii, statornicia în Cunoaştere şi yoga, dăruirea, înfrânarea, sacrificiul, învăţătura, asceza, dreapta purtare,

2. Nevătamarea, adevărul, lipsa mâniei, renunţarea, liniştea, neclevetirea, mila pentru vieţuitoare, nerâvnirea, blândeţea, sfioşenia, cumpătarea,

3. Tăria, iertarea, hotărârea, curăţia, ne-duşmania, ne-măndria sunt ale acelui născut pentru o stare divină, o Bharata!

4. Făţărnicia, dispreţul şi mândria, mânia şi asprimea, ca şi necunoaşterea sunt ale celui născut pentru o stare demonică.

5. Starea divină, se ştie, duce la eliberare; cea demonică duce la înlănţuire; nu fi îndurerat, eşti născut pentru o stare divină, o fiu al lui Pandu.

6. Există două plăsmuiri ale fiinţelor în aceasta lume; cea divina şi cea demonică. Pe cea divină ţi-am dezvăluit-o cu de-amănuntul; ascult-o, o fiu al lui Pritha, pe cea demonică.

7. Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curăţie, nici regulă în purtare, nici adevăr.

8. Aceştia spun ca lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănţuire [cauzală], având dorinţa drept temei; ce altceva? {178}

9. Sprijinindu-se pe aceasta părere, cei care şi-au pierdut Sinele, puţini la minte, crunţi la fapte şi răufăcători, se nasc spre distrugerea lumii.

10. Dedaţi dorinţelor ce nu pot fi împlinite, plini de făţărnicie, mândrie şi dispreţ, luând din cauza tulburării minţii apucături rele, iscă deprinderi josnice.

11. Cuprinşi de nenumărate griji ce sfârşesc o data cu moartea, având mai presus de toate dorinţele şi bucuria cărnii, încredinţaţi ca asta e totul, 12. Înlănţuiţi de sute de năzuinti, stăpâniţi de dorinţă şi mânie, doresc să strângă bogăţii [pe cai] nedrepte, pentru a-şi împlini poftele.

13. „Azi am dobândit aceasta”, „îmi voi împlini această dorinţă”, „acest bun este şi acela va fi altă dată al meu”, 14. „Acest duşman l-am doborât şi-l voi doborî şi pe ceilalţi”, „Stăpânul Divin eu sunt”, „am parte de bucurii, mă împlinesc, sunt puternic, fericit”.

15. „Sunt bogat, de neam nobil, cine mai este ca mine?”, „Voi pune să se facă sacrificii, voi face danii, mă voi bucura”, aşa gândesc cei tulburaţi de necunoaştere.

16. Bântuiţi de nenumărate gânduri, învăluiţi în plasa tulburării minţii, prinşi de împlinirea poftelor, cad în infernul cel necurat.

17. Plini de sine, vanitoşi, plini de mândria averii şi de dispreţ, sacrifică doar cu numele, cu făţărnicie, nu după cum este rânduit.

18. Sprijiniţi pe egoism, forţă, dispreţ, dorinţă şi mânie, mă urăsc în corpul lor şi al celorlalţi, pismuitori.

19. Pe aceşti haini cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe aceşti urâţi la chip, în [nenumăratele] renaşteri (samsara) îi arunc mereu numai în matci demonice.

20. Aceşti rătăciţi, intraţi în matca demonică, din naştere în naştere, nedobândindu-mă pe mine, o fiu al lui Kunti, merg spre treapta cea mai de jos {179}.

21. Întreita este aceasta poarta a infernului în care se pierde Sinele: dorinţă, ură şi pofta; să fie lepădate, deci acestea trei.

22. Omul care s-a eliberat de cele trei porţi ale întunericului, o fiu al lui Kunti, merge spre propriul sau bine şi ajunge la condiţia supremă.

23. Cel care lepădându-se de ce-l rânduit în Shastra {180} merge după bunul sau plac, nu dobândeşte nici desăvârşirea spirituală, nici fericirea şi nici condiţia supremă.

24. De aceea, Shastra să-ţi fie canonul când hotărăşti ce trebuie şi ce nu trebuie făcut; cunoscând fapta cuprinsă în rânduielile din Shastra, tu trebuie să o îndeplineşti aici {181}.