XVII Cartea a şaptesprezecea numită YOGA DEOSEBIRII CELOR TREI CREDINŢE

Arjuna a spus:

1. Cei care, lepădându-se de ce-l rânduit în Shastra, sacrifică pătrunşi de credinţă, în ce stare se alfă, o Krishna? [În] sattva, rajas sau tamaş?

Bhagavat a spus:

2. Credinţa celor întrupaţi este de trei feluri, născută din firea [fiecăruia]; ea ţine se sattva, rajas şi tamaş; ascult-o:

3. Credinţa fiecăruia, o Bharata, este pe măsura firii sale; omul este făcut din credinţa [lui]; cum îi este credinţa aşa este şi el.

4. Cei ce tin de sattva sacrifică zeilor; cei ce tin de rajas [sacrifică demonilor] Yaksha şi Rakshas, iar cei ce tin de tamaş, celor plecaţi (preta) şi stafiilor (bhuta).

5. Oamenii care săvârşesc asceze crunte, nerânduite în Shastra, cuprinşi de făţărnicie şi egoism, stăpâniţi de dorinţă, patimă şi violenţă,

6. Cei fără minte, care vlăguiesc mulţimea elementelor {182} în trup şi chiar pe mine cel care sălăşluiesc în mijlocul trupului – aceştia să-l ştii, au îndemnuri demonice.

7. Hrana ce place tuturor este de trei feluri; la fel şi sacrificiul, asceza şi dania; asculta deosebirea dintre ele:

8. Bucatele care sporesc viaţa, vioiciunea, puterea, sănătatea, fericirea şi bucuria – cele gustoase, cu ulei, care nu se strică, plăcute – le plac celor ce tin de sattva.

9. Bucatele amare, acre, sărate, prea fierbinţi, iuţi, fără gust, care ard – plăcute celor ce ţin de rajas – sunt dătătoare de suferinţă, supărare şi boală.

10. Stătută, cu gust pierdut, rău mirositoare, stricată, resturi nepotrivite pentru sacrificiu – aşa este mâncarea ce place celor ce ţin de tamaş.

11. Sacrificiul statornicit de canoane, care este făcut de cei ce nu-[i] doresc fructul, cu mintea concentrată [spunându-şi] „trebuie adus sacrificiul”, [acest sacrificiu] ţine de sattva.

12. Însă, de se sacrifică în vederea fructului [său] şi mai mult, din făţărnicie, acest sacrificiu, să ştii, o Bharata ţine de rajas.

13. Sacrificiul care nu este rânduit, în care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fără răsplată pentru preot, lipsit de credinţa – se spune că ţine de tamaş.

14. Adorarea zeilor, a celor născuţi de două ori, a învăţătorilor {183} şi a înţelepţilor, curăţia sufletească, cinstea, castitatea, nevătămarea – [iată ce] se numeşte asceza trupului {184}.

15. Cuvântul care nu tulbură, adevărat, plăcut şi prietenos, recitarea Vedelor – iată ce se numeşte asceza cuvântului.

16. Seninătatea minţii, blândeţea, tăcerea, stăpânirea de sine, curăţia inimi – iată ce se numeşte asceza minţii.

17. Acestei întreite asceze, săvârşită cu credinţă neîntrecută, de oamenii care practică yoga, care nu doresc fructul acţiunilor, i se spune că ţine de sattva.

18. Despre asceza săvârşită cu făţărnicie pentru a dobândi cinstire şi adorare se spune aici că ţine de rajas; [ea este] trecătoare, nestatornică.

19. Ascezei care este făcută sub stăpânirea tulburării minţii, prin chinuirea propriei fiinţe sau pentru distrugerea alteia, i se spune că ţine de tamaş.

20. Daniei, care este săvârşită cu gândul „trebuie dat”, care nu-l spre folos, la vreme şi loc [potrivite], când [primitorul] este un vas ales {185}, i se spune că ţine de sattva.

21. Şi dacă dania este făcută spre folos, urmărind fructul cu de-a sila, i se spune că ţine de rajas.

22. Daniei, făcută la loc şi vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fără cinstire şi cu dispreţ, i se spune că ţine de tamaş.

23. S-a spus ca „OM TAT SAT” {186} este întreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost rânduite, în Vremea Începutului, Brahmanele, Vedele şi sacrificiile.

24. De aceea, totdeauna, se trece la înfăptuirea sacrificiilor, daniilor şi ascezelor cuprinse în canoane, de către cei care învăţa Veda, rostindu-se [mai întâi silaba] AUM.

25. Cei care doresc eliberarea trec la înfăptuirea feluritelor sacrificii şi asceze, ca şi la înfăptuirea daniilor cărora nu le doresc fructul, rostind mai întâi [cuvântul] tat.

26. Cuvântul sat este folosit pentru ceea ce există şi pentru ceea ce este bun; cuvântul sat se foloseşte de asemenea, o fiu al lui Pritha, pentru riturile rânduite.

27. I se spune sat statorniciei în sacrificiu, în asceză sau în danie, la fel ca şi faptei care năzuieşte spre acestea.

28. La ceea ce este făcut cu necredinţa, fie ofranda, danie sau asceza, i se spune asat {187}, o fiu al lui Pritha; aceasta nu există nici aici, nici dincolo {188}.