Cap. I

1 Iubiţilor, noi trebuie să acceptăm pe Iisus Hristos ca pe un Dumnezeu; ca judecător a celor vi şi morţi, nimic mai pre jos nu putem gândi despre salvatorul nostru.

2 Căci dacă noi îl acceptăm în mod mediocru, nu ne putem aştepta la lucruri mari.

3 Şi dacă procedăm aşa, vom păcătui; ne luând în seamă de unde a venit el, de cine a fost trimis şi pentru ce; şi cât de mult a suferit pentru noi Iisus Hristos.

4 Ce recompensă îi vom da noi lui? Sau ce fruct poate fi vrednic de ceea ce-a făcut el pentru noi.

5 Căci întradevăr, cât de mari sunt datoriile noastre faţă de el? El ne-a iluminat; ca un părinte şi ne-a numit pe noi fii săi. El ne-a salvat pe noi care am fost pierduţi şi neputincioşi.

6 Cu ce preţ îi vom plăti noi lui? Ce recompensă din partea noastră este vrednică de el?

7 Viaţa noastră a fost imperfectă; am şlefuit piatra şi lemnul, aurul şi argintul şi fonta; lucruri de mâna omului, iar viaţa noastră n-a fost alta decât moarte.

8 Am fost înconjuraţi de întuneric şi neputincioşi să vedem cele sfinte; şi privind în sus prin voia sa, pe un nor ne-am ridicat.

9 Căci el are milă şi prin compătimire pentru noi, ne-a salvat; vindecându-ne de atâtea erori şi distrugeri; văzând, că noi nu avem altă scăpare, decât prin el.

10 Căci ne-a chemat pe noi care sântem lut şi din lut ne-a dat viaţă.