Cap. II

1 "Veseliţivă-ţi voi cei sterpi, de plodul ce va fost dat şi strigaţi de bucurie că travalii nu aveţi, căci ce-a stearpă a născut mai mulţi fii decât ce-a rodnică."

2 Şi de asta este spus, veseliţivă-ţi voi cei sterpi, căci este vorba de noi, căci biserica noastră a fost stearpă, până ce fii ei nu au intrat în ea.

3 Şi iarăşi ni se spune: "Varsă-ţi lacrimile, tu care în travalii nu eşti?" Ceea ce vrea să ne spună că femeia după naştere este în dureri; prin urmare noi să ne rugăm cu durere către Dumnezeu.

4 Şi pentru ce este spus că, ce-a stearpă va naşte mai mulţi copii, decât ce-a rodnică? Căci biserica care n-a avut Stăpân, acum are; cei care n-au crezut în Dumnezeu, acum cred şi devin roditori.

5 Şi altă Scriptură spune: "Am venit nu să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi; la pocăinţă, căci cei pierduţi trebuie salvaţi.

6 Căci adevărat, aceasta este o minune. Nu să fie scăpaţi cei ce deja sânt, ci cei căzuţi.

7 Şi venind în lume, Hristos pe mulţi i-a salvat şi ne-a chemat pe noi care am fost deja pierduţi.

8 Vedeţi atunci câtă milă ne-a arătat el nouă şi în special nouă celor vi; care acum nu vom mai duce oferte Zeilor morţi, ci prin el ne-a fost dată înţelepciunea Tatălui celui în adevăr.

9 O să fim în stare noi, prin urmare să-i arătăm că întradevăr îl cunoaştem pe el şi nu-l desconsiderăm?

10 Căci el ne-a spus: "Orcine mă va mărturisi pe mine în faţa oamenilor şi eu îl voi mărturisi pe el în faţa Tatălui meu. Aceasta prin urmare, este recompensa noastră; noi îl mărturisim pe el, iar el ne va salva.

11 Dar cum trebuie să-l mărturisim? Îndeplinind toate care ni le-a spus, fără prihană; şi nu doar să-l mărturisim cu buzele, ci cu toată inima şi cu toată mintea noastră. Căci el ne-a spus prin Isaia: "Acest popor mă onorează cu buzele, dar inimile lor sânt departe de mine."

12 Să nu spunem numai "Doamne", căci asta nu ne va salva; căci el a zis: "Nu orcine îmi spune Doamne, Doamne, va fi salvat, ci cel ce drept este."

13 Prin urmare iubiţilor, să-l mărturisim prin fapte; iubindu-ne unul pe celălalt; să nu comitem adulter; să nu ne vorbim de rău unul pe celălalt; ci să fim răbdători şi milostivi şi buni.

14 Haideţi să avem o pasiune bilaterală, faţă de suferinţele noastre şi să nu fim avizi după bani; prin faptele noastre bune să-l mărturisim pe Dumnezeu.

15 La fel să nu ne temem de oameni, ci mai de grabă de Dumnezeu. Dealtfel dacă ne vom deda la slăbiciuni, Domnul ne va spune: "Voi care aţi fost cu mine şi în sâni mei şi na-ţi păzit poruncile mele, vă voi alunga de la mine şi voi spune: Depărtaţivă-ţi de la mine, căci nu vă cunosc, voi făptaşi ai slăbiciunilor."