Cap. I

1 Când a auzit Luluva spusele lui Cain, a bufnit în plâns şi a plecat săi anunţe pe tatăl şi mama sa şi să le spună cum Cain la omorât pe fratele său Abel.

2 Atunci cu toţi au plâns în hohote şi şi-au dat palme peste obraji şi şi-au turnat praf peste cap şi şi-au rupt hainele şi au plecat la locul unde zăcea Abel, mort.

3 Şi l-au găsit mort întins pe pământ, iar fiarele erau ]mprejurul lui; şi au plâns ei şi au jelit, căci era fiul lor cel drept. Iar din trupul său, din cauza purităţi sale, a ieşit un miros plăcut de mirodenie.

4 Şi Adam l-a luat pe mâini, iar din ochii lui s-au scurs şiroaie de lacrimi şi au venit la peştera Comorilor, unde l-au aşezat şi l-au uns cu mirodenii şi mir.

5 Şi Adam şi Eva au fost în jale timp de osută patruzeci de zile. Abel a avut cinsprăzece ani şi jumătate, iar Cain şaptesprăzece şi jumătate.

6 În ceea ce-l priveşte pe Cain, cum s-a făcut de dimineaţă, a luat-o pe sora sa Luluva şi s-a însurat cu ea, fără a cere consimţământ de la tatăl şi mama sa; căci ei nu l-au putut opri din cauza jalei în care se găseau.

7 Apoi el a coborât pe la poalele muntelui, departe de Grădină, în apropiere de locul unde l-a omorât pe fratele său.

8 Şi acolo au fost mulţi pomi fructiferi şi pădure. Sora lui i-a născut un fiu, care la rândul său s-a însurat şi au umplut acel loc.

9 Dar în cei priveşte pe Adam şi Eva, ei nu s-au mai împreunat după moartea lui Abel timp de şapte ani. Iar după aceasta, Eva a rămas însărcinată; şi până să rămână gravidă, Adam i-a zis ei: "Haide să mergem să aducem o ofertă şi să-i cerem lui Dumnezeu să ne de-a un fiu în dreptate, în care să ne găsim pacea şi să-l însurăm cu sora lui Abel.

10 Atunci au pregătit ei oferta şi au pus-o peste altar şi au oferit-o în faţa Domnului şi l-au implorat pe El să accepte prinosul de la ei şi să le ofere un urmaş drept.

11 Şi Dumnezeu l-a auzit pe Adam şi a acceptat oferta lui. Apoi au slujit Adam şi Eva şi fica lor şi s-au coborât la peştera Comorilor şi au aprins o candelă, să ardă zi şi noapte, lângă capul neânsufleţit al lui Abel.

12 Apoi Adam şi Eva au continuat a posti şi a se ruga, până la vremea de naştere a Evei, când ea a zis: "Mi-a ajuns vremea să merg în peşteră să nasc."

13 Şi Adam i-a zis: "Mergi şi ia-ţi fica cu tine să vegheze asupra ta, dar eu voi rămâne în această peşteră a Comorilor, lângă trupul fiului meu Abel."

14 Şi a dat Eva ascultare şi ea şi fica ei au plecat. Iar Adam a rămas în peştera Comorilor.