Cap. IV

1 Apoi i-a poruncit Dumnezeu lui Satana, să se arate în adevărata sa formă hidoasă.

2 Iar când l-a văzut Adam, s-a speriat şi a început să tremure, căci era foarte urât.

3 Iar Dumnezeu i-a zis lui Adam: "Uită-te la acest diavol şi la privirea lui hidoasă şi să şti că el este cel ce te-a făcut să cazi din starea ta divină, în întuneric, de la pace şi odihnă, la trudă şi nenorocire.

4 Şi uiă-te la cel ce-şi zice că este Dumnezu! Poate Dumnezeu să fie negru? Ar lua Dumnezeu formă de femeie? Este cineva mai puternic decât Dumnezu? Poate El să fie întrecut?

5 Vezi că nu poate pleca din prezenţa ta şi nu poate fugi! De aceea Eu îţi spun ţie, nu-ţi fie frică de el, ci mai de grabă ai grijă şi te fereşte de el, în orice ar încerca să-ţi facă.

6 Atunci l-a depărtat Dumnezeu pe Satana din faţa lui Adam, iar apoi l-a întărit şi consolat pe Adam, zicându-i: "Mergi jos în peştera Comorilor şi nu mai sta separat de Eva; Eu voi înăbuşi în tine toată pierzarea trupească."

7 Din acea oră, el i-a lăsat pe Adam şi Eva, iar ei s-au bucurat în odihna lor de la toate poruncile lui Dumnezeu. Însă 3

Dumnezeu nu i-a eliberat şi pe urmaşi lui Adam, ci numai pe Adam şi Eva.

8 Atunci Adam i-a slujit şi i-a mulţumit lui Dumnezeu, că l-a eliberat şi a avut răbdare cu el; şi el a coborât şi a intrat în peşteră şi a stat cu Eva la un loc, ca la început.

9 Şi cu aceasta s-a sfârşit ce-a de-a patruzecia zi de la separarea lui de Eva.