Cap. III

1 La şapte ani de la separarea lui Adam de Eva, i s-a arătat Satana, care a căutat al îndemna a se împreuna din nou cu ea.

2 Atunci Adam, s-a ridicat şi a venit în peştera Comorilor şi a rămas acolo să doarmă seară de seară, de deasupra peşteri. Însă în fiecare dimineaţă el a coborât în peşteră să se roage şi să se binecuvânteze în ea.

3 Dar cum s-a lăsat noaptea, el a urcat pe tavanul peşteri, unde a dormit singur, ne fiindu-i teamă de Satana, că-i va da târcoale. Şi a continuat aşa să procedeze, timp de treizeci şi nouă de ani.

4 Atunci Satana, cel urâtor de dreptate, când l-a văzut singur pe Adam, rugându-se şi postind, s-a arătat înaintea lui sub formă de femeie frumoasă, care a venit şi a stat în faţa lui, în noaptea celei de-a patruzecia zi şi i-a zis: -

5 "Adame, din timpul în care tu ai început să locuieşti în această peşteră, noi am năzuit multă pace de la tine şi rugăciunile tale ne-au îndemnat şi ne-au consolat mult în privinţa ta.

6 Însă acum, Adame, după ce-ai trecut noaptea să dormi pe tavanul peşteri, noi ne-am îndoit de tine şi mare supărare a căzut peste noi, din cauza separări tale de Eva; şi mai mult, când tu eşti aici pe tavan, rugăciunile tale nu sânt ascultate, iar inima ta rătăceşte de ici colo.

7 Însă până să fi în peşteră, rugăciunile tale, s-au înălţat ca un foc împreunat şi a ajuns până jos la noi, iar tu ţi-ai găsit odihna.

8 Apoi îmi pare rău şi de copii tăi, care s-au înstrăinat de la tine, iar

supărarea mea este mare, de moarte fiului tău Abel; căci el era drept şi când e vorba de cei drepţi, fiecăruia îi pare rău.

9 Însă bucuria mea a fost mare, când s-a născut fiul tău Set; totuşi peste puţin timp mi-a părut rău din cauza lui Eva, fiindcă ea este sora mea. Căci la momentul când Dumnezeu a trimis somnul acela profund peste tine şi a scos-o din partea ta, El atunci m-a făcut şi pe mine. Însă El pe ea a adus-o la tine, pe când eu am rămas necunoscută.

10 Eu m-am bucurat că sora mea este cu tine. Însă Dumnezeu mi-a făcut o promisiune înainte şi mi-a zis: "Nu te îngrijora că Adam s-a urcat pe tavan şi stă acolo noaptea şi s-a separat de Eva, nevasta sa; căci Eu te voi trimite pe tine la el, să te împreuni cu el şi să-i naşti cinci copii, precum a făcut Eva.

11 Şi iată! Promisiunea lui Dumnezeu s-a împlinit acum; căci El este cel care m-a trimis la tine spre căsnicie; căci dacă tu te vei împreuna cu mine, eu îţi voi naşte mai buni şi mai frumoşi fii decât acei ai lui Eva.

12 Căci tu încă eşti tânăr şi nu trebuie să fi separat şi singur, ci tinereţea ta s-o cinsteşti cu veselie şi plăcere. Căci zilele repede trec, iar judecata ta este măreaţă. Întăreşte-te şi bucură te de zilele care ţi-au mai rămas în această lume. Căci plăcerea mea este în tine, iar tu te vei bucura de mine, în aceast fel, fără frică.

13 Ridică-te şi îndeplineşte porunca Dumnezeului tău;" şi s-a aşezat ea aproape de Adam şi l-a îmbrăţişat.

14 Dar când a văzut Adam aceasta, s-a rugat cu multă râvnă la Dumnezeu să-l scape de ea.

15 Apoi Dumnezeu a trimis Cuvântul Său la Adam, spunând: "Adame, acea arătare, este cel ce ţi-a promis divinitate şi mărire şi cel ce ţi-a arătat ţie toate formele; o dată ca femeie, apoi ca înger, apoi în formă de şarpe, apoi în asemănarea lui Dumnezeu, dar toate acestea le-a făcut numai ca să-ţi nimicească sufletul tău.

16 Prin urmare, Adame, înţelege-ţi inima ta, căci de multe ori te-am scăpat din mâna lui, ca să-ţi arăt că Eu sânt Dumnezeu şi că Eu îţi vreau binele şi nu vreau să te ruinez."