Cap. XI

1 După moartea lui Adam şi a lui Eva, Set a separat pe fii săi şi pe fiii fiilor săi, de fii lui Cain; căci Cain şi seminţia sa au coborât jos şi s-au stabilit în partea de vest, în apropiere de locul unde el şi-a ucis pe fratele său Abel.

2 Pe când Set şi fii lui, au locuit în partea de nord, pe munte în jurul peşteri Comorilor, ca să fie aproape de părintele lor Adam.

3 Iar Set bătrânul, înalt şi bun, cu un duh minunat şi cu o minte dreaptă, a stat în fruntea poporului său, îngrijindu-i în inocenţă, căinţă şi blândeţe, ne lăsând pe nici unul dine ei să coboare jos în vale la fiii lui Cain.

4 Căci din puritatea lor, ei au fost numiţi "Fii lui Dumnezeu", căci ei au fost cu Dumnezeu, în ciuda mulţimi îngerilor căzuţi; ei au continuat în rugăciuni şi au dat slavă lui Dumnezeu şi au cântat psalmi Lui în peştera lor, în peştera Comorilor.

5 Atunci Set s-a pus în faţa tatălui său Adam şi a mamei sale Eva şi s-a rugat zi şi noapte, cerând milostivire pentru el şi fii săi; iar când s-au iscat unele dificultăţi cu vreun fiu, Dumnezeu l-a consolat.

6 Şi fiilor lui Set nu le plăce-au lucrurile lumeşti, ci au fost întorşi către lucurile cereşti; căci alte gânduri nu aveau, decât slavă, cinste şi psalmii lui Dumnezeu.

7 De aceea ei tot timpul auzeau voci de îngeri, cântând cinste şi mărire lui Dumnezeu, din Grădină, s-au când erau în misiunea lui Dumnezeu, s-au când urcau la cer.

8 Căci Set şi fii săi din cauza purităţi lor, au auzit şi au văzut acei îngeri. În plus, Grădina nu era prea departe deasupra lor, ci doar circa cinsprăzece cubi duhovniceşti.

9 Dar un cub duhovnicesc, coincide cu trei cubi omeneşti, la un loc patruzeci şi cinci de cubi.

10 Deci Set şi fii săi locuiau pe munte în apropiere de Grădină; ei n-au semănat nici n-au cules; căci ei n-au lucrat pentru hrană, nici măcar grâu, ci doar pentru oferte. Ei au mâncat fructe aromate din pomi care au crescut pe muntele pe care ei locuiau.

11 Atunci Set postea des, la patruzeci de zile, precum făcea şi fiul său cel mai vârsnic, căci familia lui Set, simţeau mireasma plăcută care venea din Grădină, când bătea vântul înspre ei.

12 Ei au fost fericiţi şi inocenţi, fără frică neaşteptată; printre ei n-a existat gelozie, nic fapte rele, nici ură nici duşmănie. Nu aveau pasiuni lumeşti, iar din gurile lor nu ieşeau vreo dată vorbe rele şi blestemuri, nici fraude. Căci ei nu s-au jurat în timpul acela; da chiar dacă se întâmpla vreo dată ca cineva să fie nevoit să jure, ei au jurat pe sângele nevinovat al lui Abel.

13 Şi ei i-au constrâns pe fii şi femeile lor în fiecare zi în peşteră, să postească şi să se roage şi să-i slujească Celui Prea Înalt; şi s-au binecuvântat prin trupul părintelui lor Adam cu care s-au consolat.

14 Şi aşa au trăit ei până ce zilele lui Set nu s-au apropiat de sfârşit.