Cap. III

1 Iar îngerul mi-a zis apoi: "Urmează mă şi te voi conduce în oraşul lui Hristos." Şi a stat lângă Lacul Acheruzia şi m-a pus într-o barcă din aur, până ce vreo trei mii de îngeri au cântat himne înaintea mea, până ce am ajuns la oraşul lui Hristos.

2 Iar locuitori acestui oraş s-au bucurat mult pentru mine, căci am venit la ei şi am intrat şi am văzut oraşul lui Hristos. A fost în

întregime din aur, înconjurat cu douăsprezece ziduri şi douăsprăzece turnuri, iar pereţi, fiecare erau îndepărtaţi unul de celălalt o stadie de jur împrejur şi am zis către înger:

3 Doamne, cât este un stadiu? Iar el mi-a răspuns: "Este atât cât este distanţa între Domnul Dumnezeu şi om pe pământ, căci întradevăr oraşul lui Hristos este incomensurabil de mare." În jurul oraşului se găsesc douăsprăzece porţi de-o mare frumuseţe şi patru râuri ce-l înconjoară.

4 Unul este râu de miere, unul de lapte, unul de vin şi unul de undelemn.

5 Şi mi-a zis el mie: "Aceste patru râuri care curg din abundenţă, pentru cei ce locuiesc pe aceste meleaguri ale promisiunilor, se numesc: Râul de miere Fizon, râul de lapte Eufrat, râul de undelemn Ghizon şi cel de vin Tigris.

6 Cei drepţi, ce trăiau pe lume şi ce nu şi-au folosit puterea pentru acele lucruri lumeşti, ci au înfometat şi au suferit pentru numele Domnului Dumnezeu, vor intra în acest oraş al Domnului fără număr şi măsură." Şi când am intrat pe poartă, am văzut în faţa uşilor oraşului pomi care erau mari şi foarte înalţi, care n-au avut fructe ci numai frunze; şi am văzut pe nişte oameni împrăştiaţi printre copaci, care au plâns amarnic când vedeau pe cineva că intră în oraş. Căci copacii i-au oprit pe ei să intre, aplecându-se şi ridicându-se din nou. Dar când am văzut am plâns pentru ei şi am întrebat pe înger şi am spus: Doamne, cine sunt aceştia cărora nu le este permisă intrarea în oraşul lui Hristos? Iar el mi-a zis mie: "Aceştia sânt cei care au postit zi şi noapte cu zel şi-au practicat abstinenţa, dar inimile lor n-au făcut nimic pentru alţii. Ei s-au slăvit şi lăudat pe sine, dar n-au făcut nimic pentru aproapele lor. Pe unii i-au întâmpinat cu prietenie, dar pe alţii nu; şi cui au vrut ei au deschis uşile mănăstirilor; şi dacă au şi făcut bine cuiva, după aceea s-au înfumurat." Şi am zis: Doamne, ce atunci? Îi va împiedica mândria lor să intre în oraşul lui Hristos? Şi îngerul mi-a răspuns şi mi-a zis: "Mândria este rădăcina tuturor slăbiciunilor."

7 Apoi îngerul m-a purtat şi am plecat şi m-a dus la râul de miere şi l-am văzut acolo pe Isaia şi Ieremia şi Ezechiel, pe Amos, Mica şi pe Zaharia, pe profeţi mari şi mici şi m-au salutat în oraş. Apoi am zis către înger: Ce cale este aceasta? Şi mi-a răspuns: Aceasta este calea profeţilor. Orcine şi-a necăjit sufletul pentru cauza lui Dumnezeu, n-a făcut-o din voia sa proprie şi ieşind din lume, este adus la Domnul Dumnezeu căruia i-a slujit. Apoi la porunca lui Dumnezeu, Mihael îl conduce pe acela în oraş în acest loc al profeţilor, iar ei îl salută ca prieten şi aproape al lor, căci acela a făcut voia lui Dumnezeu."

8 Apoi m-a dus la locul unde era râul de lapte şi acolo am văzut pe toţi prunci pe care Irod i-a ucis, care au pierit pentru numele lui Hristos şi ei m-au salutat.

9 Iar îngerul mi-a zis: "Toţi care şi-au păzit onoarea şi puritatea, la ieşirea lor din trup, sunt predaţi lui Mihael, după ce-au slujit Domnului Dumnezeu şi ei sunt aduşi aici la prunci, iar ei îi salută spunând: Voi sunteţi fraţi noştri şi prieteni şi cunoscuţi! Acolo vor primi în moştenire promisiunea lui Dumnezeu."

10 Şi iarăşi m-a luat şi m-a dus în partea de nord a oraşului, în locul unde era râul cu vin. Iar acolo l-am văzut pe Avram, Isac şi Iacob, Lot şi Iov şi alţi sfinţi şi ei m-au salutat. Iar eu am întrebat şi am zis: Doamne, ce loc este acesta? Şi îngerul mi-a răspuns şi mi-a zis mie: "Toţi cei ce-au dat ospitalitate străinilor, când ies din lume, mai întâi slujesc Domnului Dumnezeu, iar apoi sunt daţi lui Mihael şi pe calea lui sunt aduşi în oraş, unde toţi drepţi îi salută, fii şi fraţii şi zic către ei: Deoarece aţi fost omenoşi şi ospitalieri cu străini, veniţi, primiţi moştenirea oraşului lui Dumnezeu. Şi fiecare om drept va primi bunul dar al lui

Dumnezeu în oraş, în acord cu propria lui comportare."

11 Şi iarăşi m-a purtat el la râul de undelemn, în partea de răsărit a oraşului. Şi am văzut acolo oameni ce se bucurau şi cântau psalmi şi am zis: Doamne, cine sunt aceştia? Dar îngerul mi-a răspuns: "Aceştia sânt cei ce s-au dedicat lui Dumnezeu cu toată inima şi nu au avut mândrie în ei. Căci toţi cei ce se bucură în Domnul Dumnezeu şi cântă lui laude cu inimă plină, sânt aduşi aici în acest oraş."

12 Şi m-a adus el în mijlocul oraşului în apropiere de zidul al doisprăzecilea. Acest loc era mai înalt decât celălalte şi am întrebat şi am zis: Este vreun zid în oraş, care să-l depăşească pe acesta în cinste? Şi mi-a răspuns îngeru şi mi-a zis mie: "Al doilea este mai bun decât primul şi la fel al treilea decât al doilea, findcă fiecare îl depăşeşte pe celălalt şi aşa pe rând în sus, până la al doisprăzecilea zid."

13 Şi am zis: De ce doamne, unul depăşeşte pe celălalt în slavă? Explică-mi mie. Apoi îngeru mi-a spus mie şi mi-a zis: "Dintre toţi care în ei au numai puţină calomnie, s-au invidie, s-au mândrie, câte ceva este luat din slava lor, dealtfel ei sânt în oraşul lui Hristos. Priveşte înapoia ta."

14 Şi m-am întors şi am văzut tronurile din aur care erau aşezate la mai multe porţi, cu câte un om pe ele, ce aveau diademe din aur şi giuvaere; şi am privit şi am văzut în mijloc doisprăzece oameni. Tronurile erau aşezate în alt şir, fiind de o mare slavă încât nimeni nu putea să exprime măiestria lor; şi am întrebat pe înger şi am zis: Doamne, cine sunt aceia ce vor şedea pe tronuri? Iar îngerul mi-a răspuns: Acelea sunt tronurile celor ce-au avut bunătate şi pricepere în inimă şi au fost plini de dragul de Dumnezeu, iar în aceasta, ei ne ştiind nici scripturile, nici prea mulţi psalmi, ci au luat aminte doar de un capitol ce cuprinde poruncile lui Dumnezeu şi auzindu-le, le-au păzit cu mare atenţie şi au trăit ca atare; şi s-au arătat de o mare râvnă în faţa Domnului Dumnezeu.

15 Iar admirarea lor, este peste toţi sfinţi în faţa Domnului Dumnezeu, căci ei discutând unul cu altul, spun: Aceşti oameni nevinovaţi, care nu înţeleg nimic mai mult, cum au meritat ei aşa mari şi minunate haine şi o astfel de slavă din cauza inocenţei lor."