Cap. IV

1 Şi am văzut în mijlocul oraşului un minunat şi foarte înalt altar şi acolo în faţa altarului stătea unul a cărui faţă strălucea ca soarele, care ţinea în mâna sa psaltirea şi harfa şi cântând zicea: "Aleluia!" Iar glasul său umplea întreg oraşul şi cum auzeau cei din turnuri şi cei de la porţi şi ei au replicat "Aleluia!" De parcă se cutremura tot oraşul din temelie.

2 Şi am întrebat pe înger şi am spus: Doamne, cine este acolo cu o astfel de putere? Iar îngeru mi-a spus: "Acesta este David, iar acesta oraşul Ierusalim. Dar când Hristos, împăratul veşniciei, va veni în credinţa împărăţiei sale, atunci el va sta în faţă-i şi va cânta toate cântările dreptăţi şi va replica în acelaşi timp, 'Aleluia'." Şi am zis: Doamne, de ce David singur cântă înainte de ceilalţi? Şi îngerul mi-a răspuns şi mi-a zis mie: "Fiindcă Hristos Fiul lui Dumnezeu, stă la mâna dreaptă a Tatălui său şi David va cânta psalmi în faţa lui în cerul al şaptelea, căci precum este rânduit în Ceruri, aşa şi pe pământ, căci nu este permis fără David să se aducă sacrificiu lui Dumnezeu, căci este nevoie ca el să cânte psalmi la vremea ofertei trupului şi sângelui lui Hristos; căci precum va fi în Ceruri, aşa şi pe pământ."

3 Şi am zis către înger: Doamne, ce este 'Aleluia'? Iar el mi-a zis: "Tu pe toate le cercetezi." Şi mi-a zis mie: "Aleluia este un cuvânt din Ebraică, limba lui Dumnezeu şi a îngerilor şi ea înseamnă aceasta:

4

'Tecel.Cat.Marith.Macha'." Şi am zis: Doamne, ce înseamnă aceasta? Iar el mi-a răspuns: "Aceasta înseamnă, 'să-l binecuvântăm toţi la o laltă'." Şi l-am întrebat pe înger şi am zis: doamne, oare toţi care spun 'Aleluia', îl binecuvântează pe Domnul? Şi îngerul mi-a zis: "Aşa este şi dacă cineva cântă 'Aleluia' şi careva nu o cântă în acelaşi timp, ei păcătuiesc căci nu se împreună în cântec." Şi am zis: Doamne, oare şi ce-i dotaţi în păcate vechi, fac în acelaşi fel? Iar îngerul mi-a răspuns, zicând: "Nu, dar orcine este abil, dar nu i-a parte la cântec; tu şti că acela este un dispreţuitor al cuvântului; şi ar fi din mândrie şi din necuviinţă a nu-l binecuvânta pe Domnul Dumnezeu, Judecătorul său."

7 Şi am întrebat şi am zis: Cine sunt aceştia, doamne, cei ce sunt înmuiaţi în foc până la genunchi? Şi el mi-a zis: "Aceştia sunt cei care ieşind din biserică s-au dedat la vorbe deşarte de tot felul. Cei ce sunt înmuiaţi până la brâu, sunt aceia care primind trupul şi sângele lui Hristos, au mers apoi şi au păcătuit şi nu s-au curăţat de păcatele lor până la moarte. Iar cei ce sunt în foc până la buze, sunt cei care în biserică s-au bârfit unul pe celălalt. Cei înmuiaţi până sus la sprâncenele lor, sunt cei care şi-au dat încuviinţare între ei, dar în ascuns au pregătit rele împotriva aproapelui lor."