Cap. I

1 Filozofia la cel mai înalt grad, este o întrebare de care aşi dori să vorbesc, anume despre Raţiunea Inspirată care este stăpână peste pasiune. De filozofia ei a-şi dori să atrag atenţia voastră ce-a mai serioasă.

2 Căci nu numai un subiect general poate fi luat ca o branşă a înţelepciuni, ci aceasta include şi virtutea ca lauda ce-a mai minunată, referindu-mă la stăpânirea de sine.

3 Căci cum s-ar spune, dacă Raţiunea este făcută să controleze pasiunile, care sunt defavorabile cumpătări, cum este lăcomia şi pofta; atunci este clar evident că ea (Raţiunea), este stăpână peste pasiuni, precum voinţa rea este oponenta justiţiei şi pe deasupra şi oponenta vitejiei; de aceea mai este numită şi furie, durere şi frică.

4 Dar cineva poate întreba, dacă Raţiunea este stăpâna pasiuni, atunci de ce ea nu controlează uitarea şi ignoranţa? Insă această întrebare trebuie alungată ca fiind ridicolă.

5 Răspunsul este că Raţiunea nu este stăpână peste

defectele moştenite de minte, ci peste pasiune şi defecte morale care sunt opuse dreptăţi şi vitejiei şi cumpătări şi judecăţi; iar acţiunea ei în acest caz nu este să stârpească pasiunea, ci de-a ne permite nouă să rezistăm cu succes acestor lucruri.

6 Vă pot pune în faţă vouă multe exemple, extrase din diverse surse, unde Raţiunea sa dovedit a fi stăpână peste pasiune. Dar instanţa ce-a mai bună pe care o pot da este nobila purtare a celor care au pierit de dragul virtutei, precum Elazar şi ce-i şapte Duhovnici şi Mama lor.

7 Căci aceştia toţi au sfidat pedepsele, da, chiar până la moarte, dovedind că Raţiunea se înalţă şi devine superioară pasiunilor.

8 Pot să măresc lauda virtutei lor, a bărbaţilor şi a Mamei, care au pierit în zilele acestea pe care noi le sărbătorim pentru frumuseţea moralei şi a bunătăţi, dar mai de grabă le-aşi felicita lor pentru onoarea atinsă de ei.

9 Căci administraţia a simţit curajul lor şi îndurarea, nu numai de lume în global, ci chiar şi de călăi lor, făcându-i pe ei autori ai prăbuşiri tiraniei sub care zace naţiunea noastră. Ei l-au învins pe tiran prin îndurarea lor, astfel că prin ei şi ţara lor s-a purificat.

10 Şi mai de grabă îmi voi lua oportunitatea de-a discuta aceasta după ce am început cu teoria generală, căci sunt dator s-o fac, iar apoi voi decurge la povestea lor, dând slavă a tot-înţelepciuni lui Dumnezeu.

11 Cercetarea noastră, prin urmare, este supremaţia şi stăpânirea Raţiuni peste pasiuni.

12 Dar trebuie să definim mai întâi ce este Raţiunea şi apoi ce este pasiunea şi câte feluri de pasiune există şi când Raţiunea devine supremă lor.

13 Consider Raţiunea a fi mintea preferată de o deliberare clară a înţelepciuni.

14 Înţelepciunea o consider a fi ştiinţa lucrurilor divine şi umane şi cauzele lor.

15 Aceasta presupune a fi primirea de cultură sub Lege, prin care noi învăţăm respectul cuvenit pentru lucrurile lui Dumnezeu şi pentru vrednicia profitului nostru uman.

16 Înţelepciunea se manifestă sub forma judecăţi şi a dreptăţi şi a curajului şi a cumpătări.

17 Dar judecata şi stăpânirea de sine, sunt cele care domină pe toate direct, prin adevăr. Raţiunea susţine autoritatea ei asupra pasiunilor.

18 Dar în privinţa pasiuni, sunt două surse comprehenzive, numite plăcere şi pedeapsă şi ele aparţin atât sufletului, cât şi trupului.

19 Şi cu respect, prin amândouă, plăcere şi pedeapsă sunt multe cazuri unde pasiunea primeşte o anumită succesiune.

20 Astfel dorinţa merge înaintea plăceri, satisfacţiile, urmând pe urmă; şi până frica merge înaintea pedepsei, după pedeapsă urmează căinţa.

21 Furia la fel, dacă omul urmează cursul afecţiunilor sale, este o pasiune în care se manifestă plăcerea şi durerea (pedeapsa).

22 Prin plăcere, la fel urmează stricăciunea morală cu manifestarea celor mai ample diversităţi pasionale.

23 Aceasta se interpretează în suflet ca ostentaţie şi lăcomie şi defăimare, iar în trup ca hrană străină, lăcomia de mâncare şi aviditate în ascuns.

24 Acum plăcerea şi pedeapsa, apar ca doi pomi care cresc din trup şi suflet, care se ramifică şi din care răsar multe mlădiţe ale pasiuni. Dar fiecare Raţiune umană devine stăpâna grădini, încolţind, înverzind şi crescând; întorcându-se către apă, urcă în sus şi mai sus, aducând dispoziţia şi pasiunea spre domesticire.

25 Căci până Raţiunea este condusă de virtute, ea este stăpâna pasiuni.

26 Observaţi acum în primul rând, că Raţiunea devine superiară faţă de pasiuni în virtutea acţiuni inhibitoare a cumpătări.

27 Cumpătarea este represia dorinţelor, dar dorinţele, unele pot fi mentale, iar altele psihice. Dar ambele sunt controlate de Raţiune. Când suntem ispitiţi de cărnurile oprite, cum vom renunţa la plăcerea lor?

28 Oare nu Raţiunea are puterea de-a represa apetitul de mâncare? După opinia mea, aşa este.

29 Când noi simţim dorinţa de-a mânca peşti, păsări, fiare şi carnea tuturor animalelor interzise nouă prin Lege, noi ne abţinem prin predominarea Raţiuni.

30 Căci înclinarea noastră spre pofte este verificată şi inhibată de mintea cumpătată şi toate necesităţile trupeşti, sunt supuse înfrânări Raţionale.

31 Dar ce este surprinzător şi năruitor în dorinţa naturală a sufletului să se bucure de fructul frumuseţi?

32 Aceasta, desigur este cauza din care noi slăvim pe virtuosul Iosif, căci prin Raţiune şi prin efort mintal, el a verificat impulsul carnal. Căci el tânăr fiind, la vârsta la care dorinţele psihice sunt tari; însă prin Raţiunea sa, el a năruit impulsul pasiunilor sale.

2

33 Căci Raţiunea dovedeşte a supune nu numai impulsul dorinţelor sexuale, ci a tuturor lăcomiilor.

34 Căci Legea spune: "Tu nu vei lăcomi la nevasta aproapelui tău, nici la lucrurile lui."

35 Cred, când legea ne porunceşte să nu lăcomim, că aceasta de fapt aduce un argument puternic, precum Raţiunea este capabilă să stăpânească lăcomia dorinţelor, chiar şi când pasiunile militează împotriva dreptăţi.

36 Cum altfel omul care este lacom la mâncare şi avid şi beţiv, poate să-ţi schimbe natura sa , dacă nu Raţiunea se impune a fi stăpână peste pasiune?

37 De sigur, atunci când omul îşi îndreaptă viaţa sa către Lege, dar fiind mizerabil, el poate activa contrar naturi sale şi împrumuta la bani celor nevoiaşi, fără interes, iar peste perioada de şapte ani, anularea datoriei.

38 Dacă respectivul este zgârcit, este mustrat de Lege prin acţiunea Raţiuni; şi se înfrânează de a spicui din miriştea sa, s-au a culege ultimul strugure din vie.

39 Privind peste tot restul, putem recunoaşte Raţiunea pe poziţia ei de stăpână peste pasiune s-au afecţiune.

40 Căci Legea se gradează deasupra afecţiuni pentru părinţi, ca omul de dragul lor să nu-şi predea virtutea sa; s-au iubirea pentru nevastă să învingă, căci dacă ea va păcătui, bărbatul s-o poată ocărâ; ca să nu predomine iubirea de copii, căci ei fiind obraznici, omul să-i poată pedepsi pe ei; şi să stăpânească pretenţia prieteniei, ca omul să-i poată admonesta pe prieteni săi în cazul că ei fac vreun rău.

41 Şi nu cred a fi un lucru paradoxal, când Raţiunea prin Lege este abilă să învingă ura; ca omul să se poată retrage de la livada duşmanului, să protejeze proprietatea dusmanului de la prădare şi să adune dumnezei lor care au fost împrăştiaţi.

42 Caci legea Ratiuni este astfel dovedita a se extinde prin mare agresiune asupre pasiunilor s-au a viciilor ambiţiei, vanităţi, ostentaţiei, mândriei şi defăimări.

43 Caci compasiunea mintii scarbeste tote aceste injosiri pasionale, chiar si mania caci ea, învinge şi pe aceasta.

44 Da, Moise când a fost supărat pe Datan şi Abiram, nu s-a lăsat dus de ura sa, ci şi-a stăpânit mânia prin Raţiune.

45 Caci mintea si pasiunea este abila, cum am spus, pe unele modificându-le, pe altele nimicindu-le total.

46 Pentru ce alceva a rusinat inteleptul nostrum parinte Iacom casele lui Simeon si Levi, decat pentru măcelul nerezonabil asupra tribului Sechemiţilor, zicând: "Blestemată să fie mâna lor!"

47 Căci n-au avut Raţiune să-şi înfrâneze mânia, de aceea a spus el aşa.

48 Caci in ziua cand Dumnezeu l-a creat pe om, a implantat in el pasiunea si inclinarea, ca in acelaşi timp să-i aşeze mintea pe tron; care să fie călăuza sa în toate lucrurile; şi minţi el a dat Legea, căruia dacă omul îi porunceşte, el va domni peste împărăţia compasiuni şi dreptăţi, a virtutei şi a vitejiei.