Cap. VIII

1 Unii dintre ostaşi, au declarat că femeia când a ajuns la rând să fie torturată până la moarte, s-a aruncat singură pe rug, ca nici unul dintre bărbaţi să n-o atingă.

2 O maică care laolaltă cu cei şapte fii ai tăi ai rupt puterea tiranului şi ai nimicit răutatea lui şi i-ai dat exemplu de nobila credinţă.

3 Tu te-ai ridicat în nobleţea ta asemeni unui acoperiş peste stâlpi fiii

tăi, iar cutremurele torturilor nu te-au putut afecta deloc.

4 Bucură-te prin urmare, mamă cu suflet pur, căci nădejdea îndurărilor tale te-au adus la mâna lui Dumnezeu.

5 Nici luna printre stele, nu stă aşa cumplit ca tine, fiind luminată de cele şapte stele ale tale, în dreptate find în onoarea lui Dumnezeu şi în cer cu el vei sta.

6 Căci fiii tăi sunt din sămânţa lui Avram.

7 Căci ar fi frumos dacă am putea picta ca nişte mari artişti, povestea milosteniei tale; oare nu spectatorii s-ar înfiora de maica cu cei şapte fii, suferind pentru dreptate, torturi multiple până la moarte?

8 Şi întradevăr dacă s-ar grava aceste cuvinte la locurile de veci, ca urmă scrisă în memoria lor pentru viitoarele generaţii a poporului nostru, s-ar scrie: "Aici odihneşte un preot bătrân şi o femeie în vârstă şi cei şapte fii ai ei, care au fost molestaţi de un tiran, care-le a dorit să distrugă naţiunea Evreiască. Ei au apărat drepturile poporului nostru privind spre Dumnezeu şi îndurând torturile până la moarte."

9 Căci adevărat a fost un război sfânt cel purtat de ei. Căci în acea zi virtutea i-a dovedit pe ei prin îndurarea care s-a ridicat deasupra lor, răsplata victoriei vieţi celei veşnice.

10 Dar primul în luptă a fost Elazar, pe când maica celor şapte fii a plătit partea ei, iar duhovnici au luptat.

11 Tiranul a fost adversarul lor, iar lumea erau spectatorii.

12 Cei drepţi au învins şi i-au încoronat pe atleţi; cine, decât atleţi adevăratei Legi?

13 Cine n-a rămas uimit de ei? Tiranul în persoană şi consiliul său le-au admirat îndurările lor; care ei acum stau lângă tronul lui Dumnezeu şi trăiesc viaţă binecuvântată.

14 Căci Moise a zis: "Toţi care s-au sfinţit, sunt sub mâna Ta."

15 Şi aceşti oameni, prin urmare, s-au sfinţit pe ei de dragul lui Dumnezeu; nu numai că au primit această onoare, ci prin faptul că duşmanul datorită lor n-a mai avut putere asupra poporului nostru şi tiranul a suferit pedeapsa; iar ţara noastră a fost purificată. Asta ar veni ca un fel de răscumpărare pentru păcatele naţiuni noastre; şi prin sângele acestor drepţi şi prin moartea lor liniştită, Providenţa divină a salvat Israelul, care înainte şi-a făcut o intrare rea.

16 Căci văzând tiranul Antiocus, eroismul virtutei şi îndurărilor lor, sub torturi, el a dat public ostaşilor săi exemplul lor de supunere şi astfel i-a inspirat pe aceşti oameni cu semnul onoric şi eroic pe câmpul de luptă şi în asediu de război, astfel că el a prădat şi a învins pe toţi duşmani săi.

17 O Israeliţi şi fii născuţi din seminţia lui Avram, supuneţivă-ţi acestei Legi şi fiţi drepţi în toate privinţele; recunoscând că Raţiunea Inspirată este stăpână peste pasiuni şi dureri, nu numai în interiorul ci şi în exteriorul nostru. Ceea ce înseamnă că acei oameni, dându-şi trupul lor spre tortură de dragul dreptăţi, nu numai că au câştigat admiraţiunea oamenilor, ci s-au învrednicit şi de moştenirea divină.

18 Iar prin ei naţiunea a câştigat pacea şi s-a reântors la Lege ţara noastră şi s-a eliberat de duşman.

19 Şi răzbunarea la urmărit pe tiranul Antiocus pe pământ, iar în moarte a suferit pedeapsa.

20 Căci după ce n-a izbutit cumplit să constrângă poporul din Ierusalim să abandoneze obiceiurile părinţilor noştri, el apoi a părăsit oraşul şi a plecat a lupta împotriva Perşilor.

21 Acum acestea sunt cuvintele pe care maica celor şapte a vorbit fiilor ei:

22 "Am fost fecioară şi nu m-am abătut de la casa tatălui meu şi am păzit coasta ce-a pusă în Eva.

23 Nici o seducere deşartă, nici vreo înşelăciune de pe câmp, nu m-a corupt pe mine, nici ademenirea Şarpelui n-a pângărit puritatea fecioriei mele. Ci am trăit cu bărbatul meu toate zilele tinereţi mele, dar când fiii mei au crescut, tatăl lor a murit.

24 Fericit a fost el, căci a trăit o viaţă cumpătată cu feciorii şi el n-a ştiut durerea pierzări lor.

25 Cine, până a fost el încă printre noi, va învăţat Legea şi profeţi? El ne-a citit despre Abel, care-le a fost ucis de Cain şi de Isac, care a fost jertfit şi de Iosif în robie.

26 Şi ne-a vorbit el nouă despre Finea, zelosul preot şi va învăţat pe voi cântarea lui Anania, Azaria şi Mişael în flăcări.

27 El l-a glorificat deasemenea pe Daniel în groapa cu lei şi l-a binecuvântat şi va făcut vouă cunoscute spusele lui Isaia:

28 'Da chiar trecând tu prin foc, flacăra nu se va arde de tine.'

29 Ne-a cântat el nouă cântările lui David psalmistul: 'Multe sunt necazurile celui drept.'

30 Ne-a cântat el nouă proverbele lui Solomon: 'El este pomul vieţi pentru toţi cei ce împlinesc voia lui.'

31 Ne-a confirmat spusele lui Ezechiel: 'Vor trăi aceste oase uscate?' Căci el n-a uitat cântarea lui Moise care ne învaţă: 'Eu voi ucide şi voi da viaţă. Aceasta este viaţa ta şi binecuvântarea zilelor tale'."

32 Ah, ce crudă a fost ziua şi n-a fost crudă, când sălbaticul tiran Grec, a dat foc strălucitor, pentru strălucitele sale barbari, când prin pasiunea sa fiartă a târât spre catapult şi i-a torturat pe cei şapte fii ai ficei lui Avram şi le-a orbit ochii lor şi le-a tăiat limbile şi i-a ucis cu multe chinuri.

33 Din care cauză judecata lui Dumnezeu îl va prigoni în blestemul răzbunări.

34 Dar fiii lui Avram şi maica lor ce-a victorioasă, au fost adunaţi laolaltă cu înaintaşi lor, primind în dar sufletele pure şi veşnice de la Dumnezeu, a cărui slavă este din vecii veciilor.