Cap. VII

1 O Raţiune, a fiilor, doamnă peste pasiuni! Religie, care ai fost mai dragă mamei decât fiii ei!

2 Mama lor a avut două alegeri în faţa ei: Religia, s-au salvarea vieţilor celor şapte fii ai ei, în acord cu promisiunea tiranului. Ea a ales mai de grabă religia, care le-a salvat fiilor ei viaţa eternă în acord cu Dumnezeu.

3 Cum aşi putea să expun iubirea pasionată a părinţilor faţă de copii? Noi marcăm minunata asemănare a sufletului nostru, cu cel al tandrului copil şi mai mult ca toată simpatia mamei pentru copii ei, care este mai profundă decât ce-a a tatălui.

4 Căci femeia are un suflet moale decât bărbatul şi cu câţi mi mulţi copii are, cu atât mai mare este şi iubirea pentru ei.

5 Dar printre toate mamele, mama celor şapte fraţi a fost de-o iubire mai profundă pentru fiii ei decât restul. Văzând naşterea lor a simţit dragul matern pentru fructele sânilor ei, dar fiind constrânsă din cauza acestor junghiuri, frica de Dumnezeu a învins.

6 Şi mai mult frumuseţea morală şi bunătatea fiilor ei şi supunerea faţă de Lege, a sporit mai mult puterea maternă a iubiri ei.

7 Căci ei erau drepţi şi cumpătaţi şi bravi şi mărinimoşi, iar iubirea dintre fraţi şi mama lor era astfel că ei au dat ascultare mamei lor în a păzi Legea chiar până la moarte.

8 Dar cu toate acestea că ea a trecut prin atâtea ispite care au înjunghiat instinctele ei materne, puterea Raţiuni ei n-a fost în nici un moment clintită, ci încă i-a mai încurajat pe fiecare fiu al ei în parte, să-şi de-a viaţa pentru religie.

9 O natură sfântă şi iubire părintească şi dor părintesc pentru copii

16

şi recompensă a hrăniri lor, neânvinsă maternitate!

10 Mama i-a văzut pe ei unul câte unul batjocorit şi ars în flăcări, dar a rămas neclintită în suflet, de dragul religiei.

11 Ea a văzut carnea fiilor ei în flăcări arzând şi extremităţile lor, mâinile şi picioarele împrăştiate pe pământ şi pielea lor jupuită, din cap până la obraji, răsucită ca o mască.

12 O maică care şti junghiuri mai ascuţite decât cele din travalii! Femeie, singură printre femei, fructele sânilor tăi au fost religie perfectă!

13 Primul tău născut dându-şi duhul, nu ţi-a alterat atitudinea, nici cel de-al doilea, privind spre tine cu ochii de milă în torturile sale, nici al treilea expirând duhul său.

14 Nici n-ai plâns când în faţa ochilor tăi de şapte ori s-au petrecut aceleaşi dureri înţepătoare, nici când ai văzut pe nările lor ţâşnind semnul apropieri morţi.

15 Când ai văzut tu carnea despicată a fiilor tăi şi mâinile lor tăiate şi coapsele jupuite şi trupurile căzute unul peste altul, iar locul îmbulzit de mulţimea de spectatori care priveau torturile fiilor tăi, dar tu n-ai lăsat o lacrimă.

16 Nici melodiile sirenelor, nici cântecele lebedelor nu pot da un astfel de şarm, precum vocile fiilor ce vorbeau mamei lor în mijlocul torturilor.

17 Cât de multe şi groaznice au fost torturile cu care maica fiilor a fost chinuită, până ce fii ei erau măcelăriţi în flăcări?!

18 Însă Raţiunea Inspirată i-a liniştit inima ei cu o tărie bărbătească şi-a exaltat-o, ca să nu i-a seama la dorul iubiri de mamă.

19 Astfel ea a văzut exterminarea celor şapte fii ai ei şi o mulţime diversificată de torturi la care ei au fost supuşi, pe care nobila maică le-a suferit împreună cu plăcerea credinţei în Dumnezeu.

20 Căci ea a cuprins în mintea ei, de parcă ar fi o susţinătoare vicleană în camera justiţiei şi mamă a iubiri cu copiii în chinuri; şi s-a făcut că ea a avut două voturi de ales în privinţa fiilor ei, una pentru moartea şi alta pentru viaţa lor. Însă ea n-a ales viaţa aceasta pentru ai salva pe scurt timp, ci ca o adevărată fică a lui Avram, a chemat în mintea ei curajul şi frica de Dumnezeu.

21 O maică a neamului, dovadă a Legi, apărătoare a religiei noastre şi câştigătoare de răsplată a efortului tău propriu.

22 O femeie nobilă de rezistenţă, mai bravă ca luptători!

23 Căci precum Arca lui Noe, astfel ai suportat tu povara răbufniri potopului lumii, pentru a păzi Legea; biciuită de valurile spumegânde ale pasiunilor şi purtată de curenţii puternici ai torturilor fiilor tăi, ai cucerit furtuna devastatoare de dragul religiei tale.

24 Prin urmare, dacă această femeie avansată în ani şi mamă a şapte fii, a îndurat ostilităţile de tortură a fiilor ei până la moarte, atunci Raţiunea Inspirată cu precădere trebuie să fie superioară stăpână peste pasiuni.

25 Şi am dovedit în acord cu această întâmplare, că nu numai bărbaţi au triumfat peste suferinţele lor, ci şi o biată femeie a dispreţuit cele mai înspăimântătoare chinuri.

26 Căci nici leii lui Daniel n-au fost aşa de sălbatici, nici furnalul lui Mişael n-a fost atât de arzător, precum a fost de înflăcărat instinctul ei matern în chinurile celor şapte fii ai ei.

27 Însă pe ea religia a purtat-o şi Raţiunea maici a învins pasiunile ei, puternice precum erau ele.

28 Căci dacă ar fi fost această femeie slabă de înger şi ar fi dispreţuit maternitatea ei şi ar fi plâns din pricina lor, atunci poate s-ar fi întâmplat în felul următor:

29 "Ah, înmulţită nenorocire a mea şi mai mult decât atât! Şapte fii am născut şi am rămas singură.

30 Zadarnice au fost travaliile mele şi fără prinos a fost însărcinarea mea, suferinţele celor şapte naşteri şi fructele mele şi prunci mei.

31 În zadar, vai fiilor mei, am îndurat chinurile naşterilor mele şi mai grea creştere a voastră.

32 Vai, pentru fiii mei, cei încă neânsuraţi şi cei însuraţi, dar fără odrasle; căci nu voi mai vedea pe fiii voştri şi cine-mi va spune, bunică?

33 Vai mie, de frumuseţea fiilor mei, căci stau văduvită şi pustiită, vai de capul meu! Cine mă va înmormânta pe mine?"

34 Însă sfânta şi temătoarea de Dumnezeu mamă, nu s-a văitat cu o astfel de zbuciumare, nici n-a conjurat ea pe vreunul din ei să scape de la moarte, nici când au murit, nu s-a lamentat ea, ci parcă având un suflet de diamant a numărat vieţile fiilor ei într-u veşnicie şi i-a conjurat şi îndemnat mai de grabă să-şi de-a viaţa de dragul religiei.

35 O maică luptătoare a lui Dumnezeu în cauza religiei, femeie vârsnică, tu l-ai înfrânt pe tiran prin îndurările tale şi ai fost găsită mai puternică decât un bărbat în fapte precum şi în vorbe.

36 Căci întradevăr, când ai fost pusă în juguri cu fiii tăi, tu ai văzut moartea lui Elazar find torturat şi ai zis fiilor tăi în limba Ebraică:

37 "Fii mei, nobilă este credinţa, iar voi aţi fost chemaţi a fi martori ai naţiuni noastre. Luptaţi prin urmare, mai cu zel pentru Legea străbunilor noştri.

38 Căci ruşine ar fi, dacă acest bătrân le-a îndurat pe toate de dragul religiei, voi care sunteţi tineri să vă daţi înapoi de la pedeapsă.

39 Amintiţivă-ţi că de dragul lui Dumnezeu aţi fost născuţi pe lume şi aţi trăit, prin urmare lui Dumnezeu îi datoraţi să înduraţi pedeapsa de dragul Lui. Căci pentru cine alcineva părintele nostru Avram s-a grăbit să-l jertfească pe fiul său Isac, părintele naţiuni noastre, iar Isac văzând cuţitul tatălui său îndreptat spre el, n-a zis nimic?

40 Şi Daniel cel drept, care a fost aruncat la leii şi Anania, Azaria şi Mişael, care au fost aruncaţi în cuptorul de foc şi au îndurat de dragul lui Dumnezeu.

41 Asa si voi avand aceiasi ravna in Dumnezeu, nu va dati inapoi, ca ar fi impotriva Ratiuni ca voi să cunoaşteţi dreptatea, dar să nu vă jertfiţi pentru ea."

42 Cu aceste cuvinte maica celor sapte, i-a incurajat pe fiecare in parte, ca mai bines a piara, decât să încalce poruncile lui Dumnezeu; ei bine ştiind că cel ce moare pentru Dumnezeu, acela trăieşte pentru Dumnezeu; precum a trăit Avram, Isac şi Iacob şi toţi patriarhii.