Cap I

1 În ce-a de-a treia zi, Dumnezeu a plantat grădina în partea de răsărit a pământului, până la orizont, după care a fost numai apă, până la răsărit de soare, care a împrejmuit întreaga lume şi s-a întins până la poalele cerului.

2 Iar în partea de nord a grădini, a fost situată o mare de apă, pură şi cristalină, bună la gust; şi nu era în ea nimic alceva; aşa că prin apa străvezie, ai putut privi în adâncimile pământului.

3 Şi când omul s-a spălat în ea, devenea curat că mai curat nu se putea şi mai alb decât albeaţa — chiar dacă era negru.

4 Dumnezeu a creat această mare după plăcerea Sa, căci a ştiut că-l va face pe om; care din cauză că avea să păcătuiască, va părăsi grădina şi se va naşte pe pământ şi drepţi vor muri, dar sufletele lor Dumnezeu le va învia în ziua de apoi; cînd se vor întoarce în trup şi se vor scălda în apa mări şi toţi se vor curăţa de păcate.

5 Dar când Dumnezeu l-a scos pe Adam din grădină, nu l-a lăsat în partea de nord în apropiere de mare, căci ar fi putut să se scalde în ea şi el şi Eva şi s-ar fi curăţit de păcatele lor; şi ar fi uitat ce-au făcut şi nu şi-ar mai fi adus aminte de păcatele pentru care au fost pedepsiţi.

6 Nici în partea de sud a grădini, Dumnezeu nu l-a lăsat pe Adam; căci la suflarea vântului dinspre nord, ar fi dus cu el mireasma spre partea de sud, a pomilor din grădină.

7 De aceea, Dumnezeu nu l-a lăsat pe Adam acolo, ca să nu miroase mireasma plăcută a pomilor ca să nu uite ce-a făcut şi să-şi afle consolare pentru cele făptuite, căci atunci nu s-ar fi curăţat de păcatele sale.

părintele nostru Adam în partea de vest la graniţa grădini, căci acolo era pământul întins şi bogat.

9 Şi Dumnezeu i-a poruncit să locuiască într-o peşteră în stâncă — Peştera Comorilor în apropiere de grădină.