Cap. II

1 Însă când a ieşit din grădină afară, părintele nostru Adam şi Eva, au păşit neştiind să meargă.

2 Şi când au ajuns către poarta deschisă a grădini, au văzut înaintea lor pământul întins, acoperit cu pietre mici şi mari şi cu nisip; şi li s-a făcut frică şi au început a tremura şi au căzut cu faţa la pământ, de frica care i-a cuprins; şi au stat ca morţi.

3 Fiind tot timpul în grădina cea splendidă cu fel de fel de pomi, de toate soiurile — s-au văzt acum pe un pământ străin, pe care nu l-au cunoscut şi nu l-au mai întâlnit.

4 Căci au fost tot timpul protejaţi de slava acelei naturi splendide şi nu au avut inimile dedate la lucruri pământeşti.

5 Atunci lui Dumnezeu i s-a făcut milă de ei şi când i-a văzut căzuţi în faţa porţi, El a trimis Cuvântul Său la părintele Adam şi Eva şi i-a ridicat.