Cap. LIV

1 Şi au stat în peşteră, Adam şi Eva şi s-au rugat toată noaptea, până mâine zi dimineaţă, iar când soarele a răsărit, au ieşit din peşteră, îngânduraţi de jale şi n-au mai ştiut unde merg.

2 Şi au umblat aşa spre partea de sud, pe lângă graniţa Grădini; şi au urcat până nu au ajuns la graniţa de răsărit, căci mai departe, nu mai aveau de mers.

3 Şi cherubimul care păzea Grădina a stat la poarta de vest şi a privit împotriva lui Adam şi Eva, ca să nu intre cumva în Grădină; şi s-a avântat spre ei de parcă ar fi vrut să-i omoară, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

4 Când Adam şi Eva au venit iarăşi în partea de răsărit, au gândit în inimile lor, că nu-i va vedea cherubimul şi s-au dat spre poartă. Dar deodată cherubimul a apărut cu sabia de foc în mână şi când i-a văzut s-a dat la ei, să-i omoară; căci îi era frică că Dumnezeu îl va omorâ pe el, dacă îi lasă să intre.

5 Dar când a ridicat sabia asupra lui Adam şi Eva, flacăra dintr-o dată s-a stins.

6 Iar cherubimul a crezut că Dumnezeu este milostiv cu ei şi-i va lăsa să intre din nou în grădină; şi cherubimul a stat pe gânduri.

7 Căci nu putea să urce la Dumnezeu în cer să se asigure de porunca Lui, căci se temea că între timp ei vor intra în Grădină; aşa că a stat lângă ei, ne îndrăznind să-i lase înăuntru ca Dumnezeu să nu-l nimicească pe el.

8 Dar în timp ce Adam şi Eva l-au văzut pe cherubim, că se apropie de ei, au căzut cu feţele la pământ, ca morţi.

9 În acel timp, cerul şi pământul s-au zguduit şi un alt cherubim a coborât din cer şi l-a văzut pe celălalt stând uimit şi înlemnit.

10 Şi au mai coborât şi alţi îngeri în locul unde erau Adam şi Eva fiind şi trişti şi fericiţi.

11 Erau fericiţi căci au gândit că Dumnezeu îi va da trecere lui Adam, căci ei ar fi dorit ca el să se întoarcă în Grădină, ca să fie primit în slava lui dinainte.

12 Dar erau trişti căci Adam şi Eva arătau ca nişte oameni morţi de la căderea lor şi au crezut că Dumnezeu i-a omorât, din cauză că au venit în locul acela şi au vrut să intre fără porunca lui Dumnezeu.