Cap. LV

1 Atunci a venit Cuvântul lui Dumnezeu la Adam şi Eva şi i-a ridicat de jos spunându-le: "De ce aţi venit aici? Avea-ţi intenţia să intraţi în grădină, din care V-am scos afară? Aceasta nu se poate întâmpla astăzi, ci numai când se va împlini legământul, pe care Eu l-am făcut cu voi."

2 Iar când Adam a auzit Cuvântul lui Dumnezeu şi i-a văzut pe îngerii care s-au agitat, pe care el nu i-a văzut ci doar i-a auzit cântând, el şi Eva au plâns şi au zis către îngeri: -

3 "Sufletelor care staţi la Dumnezeu, priviţi la mine, care nu vă pot vedea! Căci până să fiu în slava mea strălucitoare, v-am putut vedea şi cântam laude ca şi voi şi inima mea era mult mai înălţată decât a voastră.

4 Dar acum fiind schimbat, de la natura mea strălucitoare, mă găsesc în această stare jalnică; şi acum am ajuns să nu mai pot nici vedea, iar voi nu-mi mai slujiţi, cum aţi făcut o dată. Căci am ajuns a fi în carne de animal.

5 Îngeri ai lui Dumnezeu, rugaţivă-ţi lui Dumnezeu pentru mine, ca El să mă întoarcă la starea mea dinainte, să mă scoată din această jale şi să mă sustragă de la moartea care mă paşte, căci am păcătuit împotriva Lui."

6 Iar când îngeri au auzit aceste vorbe, s-au întristat şi l-au blestemat pe Satana care l-a ademenit pe Adam, care a căzut de la viaţă la moarte, de la pace la necaz şi din slavă pe pământ străin.

7 Apoi i-au zis îngeri lui Adam: "Tu ai dat ascultare lui Satana şi ai părăsit Cuvântul lui Dumnezeu care te-a făcut pe tine şi ai crezut că Satana va împlini ce ţi-a promis ţie.

8 Dar să-ţi spunem Adame şi să-ţi facem cunoscut, ce s-a lăsat peste noi, prin el, înainte de căderea sa din cer.

9 El i-a purtat şi a înşelat şi mulţimea care a fost cu el, căci le-a promis că le va da o împărăţie mare de slavă divină şi încă altele le-a mai promis lor.

10 Şi mulţimea lui a dat crezare cuvântului său şi s-au luat după el şi l-au părăsit pe Dumnezeu.

11 Apoi a trimis şi după noi, ca să ne supunem poruncilor lui şi să dăm ascultare promisiunilor lui deşarte. Dar noi n-am vrut şi n-am luat sfatul lui.

12 Apoi după ce-a luptat cu Dumnezeu şi s-a înţeles dinainte cu El şi-a condus mulţimea sa şi s-a războit cu noi. Iar dacă n-ar fi fost puterea lui Dumnezeu cu noi, noi n-am fi putut să-l învingem şi să-l azvârlim din cer.

13 Dar după ce-a căzut din cer, a fost o mare bucurie, că nu mai este printre noi. Căci dacă mai rămânea în cer, nici unul dintre noi n-ar fi rămas aici.

14 Ci Dumnezeu în mila lui, l-a alungat de la noi pe acest pământ întunecat; căci şi el însuşi a devenit întunecat şi un adept al nedreptăţi.

15 Şi el a continuat cu războiul împotriva ta, Adame, până ce nu a reuşit a te scoate afară din Grădină, pe acest pământ străin, unde toate aceste necazuri au căzut asupra ta. Şi moartea care Dumnezeu a adus-o asupra lui, el a adus-o asupra ta, Adame, căci tu i-ai dat ascultare şi te-ai întors împotriva lui Dumnezeu."

16 Atunci toţi îngeri de faţă au tresărit de bucurie şi au dat slavă lui Dumnezeu şi l-au rugat ca să nu-l nimicească pe Adam, fiindcă a căutat să intre în grădină, ci să fie cu el până la împlinirea legământului şi să-i dea ajutor pe acest pământ, până se va elibera de mâna lui Satana.